Iubita mea, să știi că nu-i târziu,
Chiar dacă lumea trage spre șfârșit
Eu doar cu tine-n viață-am vrut sa fiu
Destinul meu prin tine s-a-mplinit...
Mă simt de parcă eu am prorocit
Că lumea se
Am alergat înspre tine cuminte,
Și-am gasit în cale pietroaie
Ce mi s-au lipit de cuvinte...
Și-am tăcut, căci mi-era vorba greoaie...
Am vrut înspre tine sa zbor, ocolit,
Dar de pază
Ochii mei nu mai vad nicio stea
Și doar bezna e în calea mea
Mă prefac uneori că exist,
Dar sunt trist.
Nu mai am nici un pas de făcut,
Nu mai am nici un drum de bătut,
Nu mai am de primit
Ce frica-mi e ca zorii vor apare
Si-or sa dispara stelele de jad...
Apoi rumoarea zilei se va cerne,
Peste concertul noptii ne-ntamplat.
Va trece vantul prin aceleasi ramuri,
Dar va suna
Din vechi amintiri, in sufletu-mi gol,
Se varsa un zvon de priviri.
Mai luceste in ochii-i acelasi smarald,
Ce umple si gand si simtiri...
Din trecutu-mi de pasi fara rost, fara tel,
O umbra
O piatra de-ncercare de-mi incearca gandul
Si-ntr-un navod de lacrimi prind tristeti,
Ma pierd si in amurg si-n dimineti,
In prea putin eu caut mult mai multul...
Cu suflet alb m-amestec cu
\"Foaie verde portocala
Noi suntem copii de scoala....\"
Priveste iubito, ninge si azi
Zapada-a crescut in gradina,
In pamant s-au infipt varfuri de brazi
Priveste iubito ninge si azi...
Si
S-a rupt in mine cerul,
Isi varsa-n lume greul,
Invins se culca leul
Si rage a latrat...
Intreaga amintire
Se lupta in nestire...
Cu lacrimi de iubire,
In sange si pacat!
Uscate frunze-n
Mi-am simtit degetele incarcate de roade
atarnand grele,
lipite
de mainile mele
printr-un suflet salbatic...
Sub unghiile de la picioare
imi cresteau flori
iar din talpi pana-n crestet,
ma
Ce daca a venit primavara,
Eu iti ofer fulgi de nea...
Din ultima ninsoare a lumii,
Ce se topeste-n palma ta...
De ce nu pleci cu tot cu primavara ta
Si doar a mea sa fie curtea
Ramase trist in urma ta
Balaiele-ti plete m-au facut prizonier....
Si-am privit marsul lor...
Pe care vantu-l ducea catre cer...
Cu ochii-mi in ochii-ti palind cautam
Istoria clipei primei
Sincer graiesc acum tuturor
Voi n-aveti nevoie de lacrimi ce dor,
Istoria-i alta, caci altii o au...
Daca voi nu ma vreti, nici eu nu va vreau!
Durere-mi sunt mie si tare n-as vrea
Cu voi
Iubito, imi este dor sa te ning,
Cu priviri si-ntrebari nerostite...
Sa-ti sarut trupul tot, sa te-ating,
Sa te mangai cu petale ranite...
Noaptea, cand ploua si cand frig ne-mpresoara
Cand
Colb de iubire s-a urcat pe scrisori
si nici lacrimi nu am sa-l alung de pe ele
tu plecata-i de mult, tu plecata-i in zori
colbuite-au ramas toate visele mele..
ma pierd in genuchi alergand
ma credeam printul caprelor negre
cand printre stanci alergam
impreuna cu ele..
cand cu dintii smulgeam
pofticios
flori de colt....
o faceam pentru ca-mi era de folos
frunzisul acela
Aud,
in adancuri,
in sufletul meu,
chipul tau cioplindu-se
in dragoste alba, curata...
Lacrimi amare
cioplesc
in adancuri,
in sufletul meu
ochii tai...
amintirea...
si iubirea-mi
te rog Doamne,
mai Da-mi o secunda
de fericire
in bratele ei
daltuite in durerea mea...
O data macar s-o mai simt...
cuibarita la pieptul meu
mirosind a vise,
mirosind a mereu...
Ne-am
Tu, Placere a Dragostei, ai furat iubirii toata placerea...
Mi-e dor de tine,
și-mi simt dorul vinovat...
De dorul de tine îmi plânge scândura la pat..
îmi scrașnește așternutul curat...
de
Am cautat in altii vraja iubirii din mine...
Am ratacit prin sperantele multor visari...
Am trait si iubiri de o clipa prin porturi..
Alaturi de vanturatorii de mari...
Am ras de iubire si-am
Tristetea amintirii e mai vie, mai grea ca amintirea insasi...
Femeia in amanta se transforma,
si o primim cu bratele deschise...
Cu-aceiasi nebunie uniforma,
Cu-aceleasi patime
ma credeam printul caprelor negre
cand printre stanci alergam
impreuna cu ele..
cand cu dintii zmulgeam
pofticios
flori de colt....
o faceam pentru ca-mi era de folos
frunzisul acela
m-am trezit ud pana la piele....
si perna mustea...
era apa-n calcaiele mele...
eram in larg...
si nicaieri nu se vedea
tabloul lui Aman din dreapta mea....
M-am intrebat
de unde
Atunci
traiam in munti amandoi...
singuri..
si cred ca iubeam singuratatea din noi....
Ea facea simfonii din opale
Eu vanam printre stanci animale...
Candva,
o capra a zis:
\"...sunteti