Poezie
Printul caprelor negre
...
1 min lectură·
Mediu
ma credeam printul caprelor negre
cand printre stanci alergam
impreuna cu ele..
cand cu dintii zmulgeam
pofticios
flori de colt....
o faceam pentru ca-mi era de folos
frunzisul acela zemos...
Intr-o zi...
un vanator a-mpuscat
capra mea cea mai draga...
si p-aceeasi carare...
a fost amendat,
si a pus-o razand la frigare...
si de iedul flamand am fost intrebat...
cu un planset tacut ce-aducea a urlat:
"de ce mare print...
n-ai sarit sa-i iei beregata in dinti?..."
n-am putut sa-i raspund, desi palid de furii,
ca de fapt eu sunt om...
nu monument al naturii.....
013465
0
vad ca nu
asa ca te rog sa corectezi:
crede-am
zmulgeam
aceiasi carare
se de iedul
de si palid
multumesc