Poezie
Timp oprit
1 min lectură·
Mediu
Timp oprit, în ceas răsfrânt în luciul
celor două oglinzi ondulate
de conștientul profund incizat
de minutarul orei predestinate;
pe-un șes al morții fără orizont,
ocrul luminii surpă fundalul –
ca după val stânca din mare,
reflexe de crom aprind cadranul;
e-n mine un ornic oprit brutal
de un frison de o mie de volți,
un capăt de fulger ancestral;
mă simt ca extras din urna cu sorți
și constrâns s-accept darul infernal
de a fi martorul propriei morți.
013.078
0
nu inteleg(nici nu cred ca intelege cineva in afara de autor):
\"ocrul luminii surpă fundalul –
reflexe de crom aprind cadranul;
un frison de o mie de volți,
... constrâns s-accept darul infernal
de a fi martorul propriei morți.\"
este un fel de betie a metaforelor, cred, nesustinute de idee, de fond
cu simpatie si cu drag, cred ca textul trebuie \'recizelat\', merita
eugen