Poezie

Alteritate de duminică

2 min lectură·4 iunie 2008

Mediu

Scoți încet capul pe fereastră, ziua îți oferă

o vagă prezumție de nevinovăție,

un drog cu efect volatil care te face să crezi

că lumea nu e sută la sută prost alcătuită,

totul se bazează pe senzația

că te afli dincolo de gratiile legii

care se numește contract colectiv de muncă,

se aud însă clopotele care îți amintesc

că ai un contract individual și cu divinitatea, sigur,

e mult mai lejer, patronul sfânt nu stă cu ochii pe tine

să vadă ce producție ai făcut și nu socotește, cel puțin

nu în văzul tău de slujbaș,

ce profit scoate din existența ta;

între geamul acesta și ușa din spate,

cu încuietoarea încă ferecată și lanțul pus,

legea proprietății îți oferă o oarecare securitate

și chiar un pic de confort;

gândul că ai contribuit

prea puțin la această stare de lucruri

nu-ți oferă nici o satisfacție, dar nu-ți produce nici jenă;

o singură duminică pe săptămână nu-i de-ajuns

să uiți și să ierți că în toate zilele lucrătoare

ești ispitit să cazi în păcatul

creștinului de a crede că așa nu se mai poate;

și totuși – această alteritate nu-i decât o meditație,

căreia nu trebuie să-i dai un rang crucial,

duminica mai are câteva ceasuri bune de lumină,

după care întunericul va răsuci

în broasca vremii

cheia care deschide o nouă zi de luni;

te minte cine spune că trebuie să schimbi ceva,

schimbarea s-a făcut de mult, iar

ACEASTA E PORÞIA TA DE CONSECINÞÃ

CARE NU SE NEGOCIAZÃ ȘI NU SE REFUZÃ.

002.614

Kocsis Francisko. “Alteritate de duminică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/kocsis-francisko/poezie/1786133/alteritate-de-duminica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.