keller victor-theodor

Carti de joc.... ?

noapte de Crăciun
prin fum de artificii -
încă un an dus

Uneori se pare ca nu avem cine stie ce control asupra evenimentelor din viata....Viata asa cum e ea , intr-un poem, nu proza
Sensibil, atinge adanc simturi

pentru mine esenta poemului e finalul, sexualitate, spiritualitate
dincolo de "vino cu mine sus fiindca numai de sus poti vedea totul" (Goethe)
nevoia implinirii IN si PRIN dragoste

mă săruți ca pe un mort
cu o lacrimă ascunsă sub pleoapă
și nu pentru mine,"
jocurile femeii , trecerea de la o stare la alta in mod brusc, sentimentele contradictorii "rupi eșarfa cu mâinile sticloase, tăioase -
ai fi în stare să zidești gara de una sigură la nevoie,
bănui chiar că ...n-ai zâmbit niciodată,"
sentimentul femeii aparent de neajutorata care vrea mereu langa ea pe cineva puternic atat de puternic pana ea-l ridica si apoi il coboara
pana ce el se arunca în fața trenului ei închipuit sub
umbra surâsului ce il strivește.

un text bun, plin de mister si sinusoide, "necunoscutul din mine
trecea pe-o cărare
spre mare", fotografia este prea detaliata dar SUPERBA.

"ne vom dezbrăca.
Eu, de rochia mea veche de bumbac,
tu, de toate femeile pe care le-ai iubit înainte"

un poem care sugereaza sensibilele aspecte ale relatiei barbat-femeie, ale urcusului si coborisului vietii

frumusetea nu trebuie sa dispara din inimile oamenilor indiferent de timpul politic

un adevarat lant al frumusetilor, lant al prietenei

imagini si cuvinte de suflet

Apreciez la domnul Nicolae talentul si sufletul pe care il pune in creatiile sale.Asa precum se observa si in acest Kigo.

Ce usor e sa critici cand iti iti lipseste creativitatea si empatia....

Felicitari, domnule Nicolae!

cu respect,
T.K

Mircea Ivanescu il consider unul dintre principalii precursori ai postmodernismului românesc , categoric a fost o persoană care și-a pus amprenta in literatura romana
\"se intra greu în moarte? uneori
se trece atâta de greu prin paloare – ramâne
pe obrazul cel de alaturi o spaima care decoloreaza
trasaturile, si le coboara în cearcane, si ochii mariti
nu mai aud raspunsul, si cauta, cauta.
pe urma, paloarea ramâne, asa cum la bolnavii de cord
obrazul, fruntea capata o paliditate care nu e
a spaimei – caci prin spaima treci, si apoi respiri –
dar lumina aceasta de ceara sta. se moare încet,
desigur, pentru ca mâna este obisnuita sa încerce
mereu câte un gest, pentru ca ochiul vede mereu –
chiar si nemiscare. si chiar
si întunericul care se lasa – si înconjoara totul.
si, de fapt, mai e ceva în trupul acesta atât de ostenit,
ca nici nu mai simte trecerea timpului – mai este ceva
care simte lumina, si bucuria, si pierderea oarba a contururilor
si care mai vrea sa mai treaca ceva din toate acestea
gesturile care sa înconjoare obiecte – si ochii sa vada
si trupul întreg sa respire. mereu, în timp ce un om,
sub flacara palida care i se aseaza pe fata
trasaturile i se schimba, mai cauta înca.
si pe urma când, în sfârsit, chipul se opreste, si nemiscat
asteapta acum vesnicia – nici atunci
nu s-a terminat totul. caci spaima care ne-alunga
în noi însine când privim nemiscarea aceasta, ne fugareste
pâna când ne auzim chinuiti respirând, spaima aceasta
o mai bântuie pe fiinta de alaturi, întinsa într-un lent
pat doar cu câteva flori, cu tremurul luminii mate
si cu tacerea pe care, vezi, nimic n-o mai sparge. spaima aceasta
înseamna ca nimeni nu moare, cel putin înca un timp,
câta vreme ti-e frica privindu-i pe cei care au murit.
si poate ca asa e mai bine. se moare greu. nemiscarea,
tacerea, lumina galbuie si spaima –
ochii închisi, adânciti, buzele strânse, decolorate,
- toate acestea sunt semne. dar moartea ramâne
si în cei care sunt înca vii si privesc. si moartea, în cei vii,
nu mai e nemiscarea – chiar daca a spaimei desigur.
moartea e o lumina decolorata. privirea spre ea
e si frica si flacara scurta – mata, galbuie – si oarba
asezare de vorbe.\"

ma face sa ma gandesc la \"Romanta Tineretii\" de Minulescu

un poem bun dar pare un poem feminin sinucigas


\"dacă am bănui că sticla este o simplă iluzie
dispărând la primul semnal de femeie sirenă
am decide dacă să ne întindem în pământ
lăsând bancurile să treacă peste noi
așa cum timpul o face
fără nicio mustrare \"

hai sa murim mai repede fiindca si asa murim....

Pasarile sunt cele mai desavarsite dintre toate fiintele zburatoare, ce pacat ca păsările vor fi afectate din ce în ce mai mult de modificările climatice. Căldura excesivă le determină să își schimbe des locul și, pe măsură ce zboară cât mai sus ca să se adăpostească de zăpușeală, există riscul ca habitatele lor să scadă.Noi stim ca Domnul Iisus, Mantuitorul nostru iubea pasarile ca si toti cei care au lasat un pic dn sufletul lor in aceasta pagina, prin dragoste de frumos, dragoste de pasari. Poate prin iubirea noastra le vom salva!

Vad aici o rezonanta creatoare ce a scos la iveala o capodopera. Felicitari tuturor participantilor.

keller victor-theodor

Flori pentru sufletul dansului

se simte multa vlaga in poemul tau
ce danseaza rock cu realitatea cotidiana

e un strigat
dupa cel ce nu-i si dorul mistuie napraznic

numai părinți cu semnele morții pe chip
iar semnele blânde ale dragostei adunate în pumni
se răsfiră pe un mormânt
se duc la rădăcina ochilor închiși


un viitor psiholog,
al tau prieten
Tedi

ai pus mult suflet in acest poem


geamul prin care te vedeam
s-a făcut țăndări. numai așa te iubesc

Biaaaaaaaaaaaa, de la Craciun la Sfintele Sarbatori de Paste

esti precum gingasa fiinta ce trebuie sa se hraneasca din frumusetea naturii ca sa poata sa scrie
astept

prietenul tau,
Tedi

Valu ne reda doua poeme ale luptei pentru Viata
la inceput cu un ton pesimist
apoi cu final incurajator
pentru ca viata e o lupta, trebuie sa luptam

suntem niste insecte prin varful de ac al vietii

prietenul tau,
Tedi

Dau Cezarului ce al Cezarului! Ma bucur mult pentru realizarea ta, Valu!

AVE, prietenul tau,
Tedi