Azi am vorbit cu ploaia. Era tristă... Vântul o poartă peste tot, ea - cuminte - îl urmează. Am întrebat-o: \"De ce umbli după vânt?, De ce nu ești liberă?\". După un moment de tăcere, un moment în
Pe fereastră, aerul rece și umed intră de parcă ar fi vreun ultim bastion necucerit. Privesc toți acei picuri reci de ploaie... Își povestesc unul celuilalt de lunga călătorie pe care o fac. Îi
Mă dor pumnii de atâta luptă - cu mine însumi
Mă dor tălpile de atâta fugă - de mine însumi
Mă dor ochii - mi-am privit mândria
Mă dor mâinile - mi-am frămâtat gândurile
Mă doare inima - m-am
Mă simt singur și golit de sentimente. Mă simt trădat și părăsit. Sunt înconjurat de oameni... dragi? Nici nu-i mai recunosc, chiar nu îi mai cunosc. Sunt departe și reci precum gheața la poli. Ei
