Nimicuri pe timp de ploaie

Pe fereastră, aerul rece și umed intră de parcă ar fi vreun ultim bastion necucerit. Privesc toți acei picuri reci de ploaie... Își povestesc unul celuilalt de lunga călătorie pe care o fac. Îi ascult intrebându-se de unde vin, unde vor ajunge... Eu știu - se vor întâlni acolo jos... Întind mâna, să prind câțiva, să stăm de vorbă, să îmi spună de ale lor, să le spun de ale mele. Dar, s-au spart în mâna mea scurgându-se printre degete. Închid pumnul să îi prind... Dar, deja e prea tarziu... Mă duc să dorm... Poate în vis îmi vor spune cine sunt ei. Poate voi afla de unde vine ploaia, cine plânge si de ce...