Ascult cum bate ceasul
Și simt că-mbătrânesc
Și-n loc să merg cu pasul,
Ca vântul eu gonesc.
Trec peste scurta clipă
Și zbor fără simțire
Pe-a răului aripă
Spre-adânca amăgire.
Ating
Suflet pe sticlă
Pictat fără har
Se-nalță și pică
... cioburi sar.
Suflet de sticlă
Urcat pe altar
Aruncă cu frică
... un zar.
Suflet în sticlă.
Din pieptu-i de jar
Un fum se
Sari cu Soarele în sus
Și-ai să crezi că a apus.
Tu te-ai dus,
El a rămas
Să primească visătorii
Ce-și pierd Luna cănd ies zorii
Într-un ceas.
În alt ceas,
Cu trei memorii,
Care știe să și
Ascultă când îți șoptesc,
Prinde gândul din mulțime,
Sari puțin peste firesc
Și privește-n adâncime.
Spune, omule, ce vezi?
Întuneric și strigoi?
Fericit sunt eu, ori crezi
Că-s un praf
Că-i Chanel sau doar Dior,
Cu parfumul nu-i ușor...
Să faci rost de o sticluță
D-aia lungă și slăbuță,
Cumpărată sau de dar...
Dar să-l ai în buzunar
Când se-mpute-o chestiune
Trepădușii
Într-un dormitor
Un țânțar gonit
Somnul nesfârșit
Bâzâie ușor.
Un vis se succede
Altui vis uitat,
Eu, neajutorat.
Fiara se repede
Și-mi apucă ochii
Și mă zbat zadarnic
Și o mângâi
Esență de scoarță plutind peste ape
Adusă în gând din cer mai aproape
Închide-n nisipuri inimi mioape.
Păduri umane privesc violet
Și apa pătrunsă de gândul stilet
Desface-n eter un suflet
Sunet de flaut.
Închid ochii lin și caut
Absolutul din mine.
Văd steaua ce vine.
Aud clavecinul
Și-mi înec suspinul.
Simt fibrele-mi vibrând.
Văd stelele cântând.
Acorduri de orgă.
Văd
Mă lupt cu lenea-mi grea,
Efortul mă sufocă,
E cam și cum aș vrea
Să scot iaurt din cocă.
Și coca se revoltă
Și-mi spune că-i din grâu
Din cea mai rea recoltă,
Departe de-orice râu.
Eu
