Poezie

Doar un vis urat

1 min lectură·31 ianuarie 2004

Mediu

Ascult cum bate ceasul

Și simt că-mbătrânesc

Și-n loc să merg cu pasul,

Ca vântul eu gonesc.

Trec peste scurta clipă

Și zbor fără simțire

Pe-a răului aripă

Spre-adânca amăgire.

Ating imperceptibil

Vitalul cu privirea

Și ies din imposibil

Să-mbrățișez iubirea.

Mă sperii și mă-nchid

În carapacea tristă

Și pulsul mi-e rigid,

Suflarea mi-e sinistră.

În aura-mi fierbinte

Se zbate armonia,

Încearcă să m-alinte,

Să-mi curețe mumia.

Dar eu adun gunoiul

Și mă încheg din nou,

M-atrage iar războiul

Iar intru în cavou.

În patul-mi incomod

Ascult cum ceasul bate

Și gânduri ce mă rod

Îmi amintesc de toate.

Lumina de afară

Se stinge nesimțit,

Dar ce-i mai de ocară

E că n-am adormit.

00839

just1. “Doar un vis urat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/just1/poezie/61941/doar-un-vis-urat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.