Poezie
Omogenitate
1 min lectură·
Mediu
Esență de scoarță plutind peste ape
Adusă în gând din cer mai aproape
Închide-n nisipuri inimi mioape.
Păduri umane privesc violet
Și apa pătrunsă de gândul stilet
Desface-n eter un suflet portret.
Sar pietre din apă, se-nfig în senin
Strigoiul lovit plonjează în plin
Se-mprăștie norii goniți de destin.
Jos e albastrul umbrit de pădure
Sus e albastrul cu pletele sure
La mijloc e albul cu suflete pure.
00957
0