Poezii

Ascult cum bate ceasul Și simt că-mbătrânesc Și-n loc să merg cu pasul, Ca vântul eu gonesc. Trec peste scurta clipă Și zbor fără simțire Pe-a răului aripă Spre-adânca amăgire. Ating

Suflet pe sticlă Pictat fără har Se-nalță și pică ... cioburi sar. Suflet de sticlă Urcat pe altar Aruncă cu frică ... un zar. Suflet în sticlă. Din pieptu-i de jar Un fum se

Sari cu Soarele în sus Și-ai să crezi că a apus. Tu te-ai dus, El a rămas Să primească visătorii Ce-și pierd Luna cănd ies zorii Într-un ceas. În alt ceas, Cu trei memorii, Care știe să și

Ascultă când îți șoptesc, Prinde gândul din mulțime, Sari puțin peste firesc Și privește-n adâncime. Spune, omule, ce vezi? Întuneric și strigoi? Fericit sunt eu, ori crezi Că-s un praf

Că-i Chanel sau doar Dior, Cu parfumul nu-i ușor... Să faci rost de o sticluță D-aia lungă și slăbuță, Cumpărată sau de dar... Dar să-l ai în buzunar Când se-mpute-o chestiune Trepădușii

Într-un dormitor Un țânțar gonit Somnul nesfârșit Bâzâie ușor. Un vis se succede Altui vis uitat, Eu, neajutorat. Fiara se repede Și-mi apucă ochii Și mă zbat zadarnic Și o mângâi

Esență de scoarță plutind peste ape Adusă în gând din cer mai aproape Închide-n nisipuri inimi mioape. Păduri umane privesc violet Și apa pătrunsă de gândul stilet Desface-n eter un suflet

Sunet de flaut. Închid ochii lin și caut Absolutul din mine. Văd steaua ce vine. Aud clavecinul Și-mi înec suspinul. Simt fibrele-mi vibrând. Văd stelele cântând. Acorduri de orgă. Văd

Mă lupt cu lenea-mi grea, Efortul mă sufocă, E cam și cum aș vrea Să scot iaurt din cocă. Și coca se revoltă Și-mi spune că-i din grâu Din cea mai rea recoltă, Departe de-orice râu. Eu