Well, fiare suntem și uneori ne surprindem pe noi înșine, câtă sălbăticie ascundem în fibrele înmuiate și domesticite.
Odinioară, pe o șosea îngustă, cutată de seara devreme de iarnă, mă
Prăpastia cască pe deasupra văzului. Mă prăvălesc în orbitele bolovanilor mei. Iar curentul mă trage de guler, de piept, de biluțe.
Evident că viața este o cursă ( cu toate înțelesele multiple pe
Și eu am fost copil pe prag
și am plâns și am dat stropii șirag,
dar niciodată n-am fost om
îndeajuns de păsător.
Desigur gândul îmi e drac
că mă poartă ca pe un rac
dincolo de zidul
Un gigolo care dispunea de destulă cantitate dar nu îndeajunsă cantitate, s-a programat la doctor.
Ghinionul său însă că doctorul era de fapt o femeie taaare bună.
Așadar vă dați seama, că s-a
Într-o zi în care soarele își arătase pieptul și încerca să îl bage pe fereastră,
am tras perdeaua și astfel nu i-am supt sfârcul.
În schimb și-a desfăcut agonia.ro cracii în fața mea...
Cui
Cu aripile mele însângerate încerc să ajung pe bloc.
Sunt însă tras în jos cu o forță uriașă.
Bineînțeles însă, că am o parașută acasă.
Deci având parașuta este clar că nu pot să mă zdrobesc. O
Mă pomenesc că sunt.
Și ce-ar mai fi de zis?
Că șoapte ce aud roiesc ca praful în vânt.
Ei bine, să scuipi așa instantaneu poezii, și lungi și rimate și profunde, este un mod exuberant de a fi,
