Time out

Prăpastia cască pe deasupra văzului. Mă prăvălesc în orbitele bolovanilor mei. Iar curentul mă trage de guler, de piept, de biluțe. Evident că viața este o cursă ( cu toate înțelesele multiple pe care le poate avea cuvântul - cursă - ). La finiș, dacă ești norocos, răsufli ca după un orgasm de senzație cosmică – well, asta înseamnă a-ți consuma ( trăi ) viața. Este o formă pură de a fi, o puritate spirituală. Well, nu toată lumea se scaldă în apă curată. Mie îmi plac impuritățile și tocmai de aceea nu aș vrea să ajung prea curând la finish ( sau chiar deloc ). Nu vreau să fiu un foton prezent în clipă și omniprezent în nicăieri. Eu vreau să știu.