Marele inchizitor locuiește pe cruce,
ochii lui scutură lumea,
Până la ora 3 judecă pământul
și după, judecă cerul.
omul vede ce e de văzut,
înțelege ce e de înțeles,
face ce e de
Pe cerul de piatră
Fiara tace,
Culori telurice au înlănțuit-o
Timpul murmură ceva...
Cu vârful unui lemn ars,
În oricare a șasea zi
Omul a agățat-o pe cerul de piatră.
Acum
Fiara îl privea
Din
Tu alegi umbra.
Înaintea ta dinamica poveste nespusă ție, n-are început,
Te-mbraci actor.
În ochii tăi, pe scenă, ai locul nimerit,
Tu faci ce faci.
Întregul din spectacol îți e ție
Trezește-te-nainte să adormi
Și-nainte să te-nbete de culori
Crescute ruginit pe zidul vechi ce ți se construiește
Înaintea ta, 'nainte tu să știi.
Pentru asemenea arhitectură, lucrează mulți.
Și tu
Trezit sunt din visul cu coarne de cerb,
Cu ochiul închis, cu gânduri ce fierb.
Revin la lumină, culori și se duc,
Mă trage-napoi și pare un truc.
Reiau ce-am pierdut, se schimbă din nou,
Apare și
Răspuns
(despre memorie)
Dinamic labirintul de culori înfășurat în ghem de ațe, tace.
Când e chemat la întrebare, deschide calea către altă cale
Și conturează-n întuneric mai multe rădăcini cu o
Temperator
(despre timp)
Ab initio
Dinainte de-nceput, când pentru nimic tot era, cuprins
Când sus sau jos nu exista, fără un sens, nemăsurat, neînvins
Când dintr-un infinit cât un nimic mai multe
Când Roma
Când Roma-și tocea începutul,
În urbea cu gură de lup
Fecioara cu gândul departe,
Cu albul veșmânt peste trup,
Ea piața cu pasul străbate
Pe piatra de calcar și lut
Spre drepte și-nalte