Ivan
Marele inchizitor locuiește pe cruce, ochii lui scutură lumea, Până la ora 3 judecă pământul și după, judecă cerul. omul vede ce e de văzut, înțelege ce e de înțeles, face ce e de
Cioran la Altamira
Pe cerul de piatră Fiara tace, Culori telurice au înlănțuit-o Timpul murmură ceva... Cu vârful unui lemn ars, În oricare a șasea zi Omul a agățat-o pe cerul de piatră. Acum Fiara îl privea Din
Quo vadis
Tu alegi umbra. Înaintea ta dinamica poveste nespusă ție, n-are început, Te-mbraci actor. În ochii tăi, pe scenă, ai locul nimerit, Tu faci ce faci. Întregul din spectacol îți e ție
Zidul
Trezește-te-nainte să adormi Și-nainte să te-nbete de culori Crescute ruginit pe zidul vechi ce ți se construiește Înaintea ta, 'nainte tu să știi. Pentru asemenea arhitectură, lucrează mulți. Și tu
Visul
Trezit sunt din visul cu coarne de cerb, Cu ochiul închis, cu gânduri ce fierb. Revin la lumină, culori și se duc, Mă trage-napoi și pare un truc. Reiau ce-am pierdut, se schimbă din nou, Apare și
Raspuns
Răspuns (despre memorie) Dinamic labirintul de culori înfășurat în ghem de ațe, tace. Când e chemat la întrebare, deschide calea către altă cale Și conturează-n întuneric mai multe rădăcini cu o
Temperator
Temperator (despre timp) Ab initio Dinainte de-nceput, când pentru nimic tot era, cuprins Când sus sau jos nu exista, fără un sens, nemăsurat, neînvins Când dintr-un infinit cât un nimic mai multe
Când Roma
Când Roma Când Roma-și tocea începutul, În urbea cu gură de lup Fecioara cu gândul departe, Cu albul veșmânt peste trup, Ea piața cu pasul străbate Pe piatra de calcar și lut Spre drepte și-nalte
