Poezie

Zidul

1 min lectură·7 aprilie 2026

Mediu

Trezește-te-nainte să adormi

Și-nainte să te-nbete de culori

Crescute ruginit pe zidul vechi ce ți se construiește

Înaintea ta, 'nainte tu să știi.

Pentru asemenea arhitectură, lucrează mulți.

Și tu lucrezi la el.

E zidul tău,

Din partea ta privești,

Cu ochii tăi tu nu-l vezi

Și nu-l percepi cu mintea.

E zidul tău de alții pentru tine

Și pentru altul tu pui cărămizi.

Lucrați orbește, zidul nu e drept,

Dar în ansamblul lui rolul și-l are

Și-n laterale n-are început.

Înalt îți este foarte,

De sub privirea ta și-n sus cât îl ridici,

Dar nu stă pe nimic, bază nu are,

E construit pe timp, doar dintr-un loc.

De la-nceput se sprijină acolo,

Pe început, și restul e consolă,

Sau arc deschis și nu vrei să te-apropii

Și să te-apleci, sub ochii tăi să vezi

Că fără zid nu ești închis niciunde

Și nici nu mai lucrezi pentru un Khufu,

În timpul tău, legat la ochi.

0010

Julian Op. “Zidul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/julian-op/poezie/14201797/zidul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.