Iarna
Ninge și copiii sunt fericiți. Sinceritatea e fericită. Fericirea lor e fericirea tuturor.
JAJucan AlexandruFrânturi din râuri rupte.
M-am îngropat în abisul oaselor. M-am scufundat. Când mi-am strigat că sunt la fund am turnat peste mine marmura albă a ochiului meu stâng, să-mi întărească trupul moale de sub adâncul ce-l apasă. Am
JAJucan AlexandruOprire
Trăiesc pustii de gheață sub pămant. Îmi făuresc fluiere din oasele mâinii stângi cu care vântul are să îmi cânte ceea ce eu nu știu să cânt. Să cânte el viață și mișcare prin rădăcinile de
JAJucan AlexandruObiectul gândirii
Clipele s-au trăit între ele. Fiecare avea o clipă Pe-un cerc, pe-o elipsă, Toate în sfere și pe sfere. Dar corbii le rup pe dinafară Făcându-și spațiu să intre în ele. Devin plați și una
JAJucan AlexandruIronia Hazardului
Alunecând pe-o taină din abis, Împins de briza lină a vieții, Cu dâre lungi prin pietrele fragilității, Prin verdele frunzișului puțin închis Stagnează un fascicul de lumină. N-a mai ajuns
JAJucan AlexandruLa poarta frunților ascunse
„Totul a fost început în timp Și totul trece din amar Prin râul crinilor de rouă, Cu o plăcere moartă, nouă, Spre vraja orbului metal Ce seceră si taie-n două Tot ce-a fost dulce în
JAJucan Alexandru