jkloungsuh
Verificat@jkloungsuh
„<a href=”
Colecțiile lui jkloungsuh
poate ai dreptate, dar mă bucur că ți-ai dat arama pe față
- sensibilitate, pe naiba
anyway, te contrazici - dacă nu eram așa important, nu mai săreai ca arsă
nu atac recomandarea acestui text
ci atac acest text, asta să înțeleagă și călin
1. să înțeleg că pe principiul unui raport constant și echilibrat se recomandă un text - în fond, se poate considera și acest act rezultatul unei păreri subiective ca și acordarea unei steluțe galbene
însă urmarea este alta - clar
Pe textul:
„iarba tăcerii nu crește în noaptea asta" de cezara răducu
cezara, tare sunt curios: unde scrie de vârsta mea? - sau ai primit vreo informație în afara acestui spațiu?
și fii atentă că eu nu m-am legat de nimic în afara acestui spațiu, mai ales de vârsta ta, apartenența ta la un anume grup, sau orice altceva care ține strict de viața ta personală
călin, echitabil ar fi când susții ceva să și argumentezi - de ce nu am eu dreptate și ai tu
plus că ai înțeles greșit titlul commului meu
eu nu interzic nimănui să se exprime, însă tu o faci prin contra-replică
și asta să fie ultima oară când mai văd astfel de comentarii
mai ales când n-aveți habar de ce vorbiți
eu nu m-am înscris pe acest site
pentru a mi se contabiliza anii sau pentru a auzi aceleași remarci răutăcioase privind vârsta mea, probabil pe baza unor discuții în particular
și v-aș ruga nici să nu-mi răspundeți
Pe textul:
„iarba tăcerii nu crește în noaptea asta" de cezara răducu
însă urmarea este alta - clar
2. când 80 % din feedbackul primit la un asemenea text nu este favorabil, atât din punct de vedere al mesajului, cât și al tehnicii, ar trebui să se tragă un semnal de alarmă
șlefuiam inimile/ de fruntea zilei - cizelatul sau lustruitul, în speță prelucrarea inimilor de fruntea zilei( - dimineață?) - tare forțat
dumnezeu ne presăra firimituri de îngeri/ printre cuvinte - de ce firimituri de îngeri și nu de înger? - neținând cont că expresia este foarte forțată; până și eu care scriu destul de abstract nu pot proiecta această imagine în minte
niciodată nu ne-am iubit așa,/ ca o întrebare - iubirea este actul dintre două persoane - de ce ca o întrebare? poate ca într-o întrebare sau ca între două întrebări
în schimb, ultimele două versuri sunt acceptabile, însă pentru un poem de opt versuri, cu 5 versuri complet ratate, nu e de ajuns
Pe textul:
„iarba tăcerii nu crește în noaptea asta" de cezara răducu
textul e și așa prea lung
și mai cred ca ai câte ceva în plus
- să fim triști deci și în continuă așteptare și nu numai
ar fi fost mai potrivit un titlu mai simplu, de genul Orient Express, sau orice altceva care să nu arate încă din balcon ce e în casă
m-aș fi oprit la versul spre ea vom călători într-o zi cu Orient Expresul
chihlimbarul nu mi-a plăcut și nici nu-mi va plăcea vreodată, poate că eram obligat înainte să scriu poezii/texte folosind cuvântul ăsta
după un cut ușor ar ieși un text și mai bun
desigur, e o părere
Pe textul:
„Orient Expressul pleacă fără tine astăzi" de Dana Banu
ideea e ok, dar mai trebuie susținută cumva
și tocmai de asta propun:
multe se pot aranja
într-un spirit tonic
răsfoind cărțile ne mai sfătuiesc cu
gimnastici antidepresive ceaiuri rozalii
câte-o scrisoare deschisă eului
dându-i chestionare
tulburând și trezind
alchimii discrete-n chipul unei femei cu ochii triști
un cer
gri pustiit
zidul armat și gândacii înnebunitori de vulgari,
caldă sclipirea perdelei sintetice
în bucătăriile strâmte
ce fură întunericului un rug mișcător
florile de sânge ale genunchilor
au brăzdat podele amețitoare
umplu broaștele ruginii ale ușilor
cu mirodenii
cineva să se-aștepte la asemenea gesturi
ca la încântate speranțe
visele flămânde sunt pisici ce se freacă de uși
varsă prin încăperi
un lapte crud
- acela cu o mie de fețe
sau poate cu o mie de vieți
Pe textul:
„alchimie" de Nache Mamier Angela
exact cum încerci să pliezi fiecare imagine pe ceva anume
+ dedicații de genul încheagă-mă + exces de virgule
eu îl văd așa:
la fel de fidel
îmi plec urechea
cândva obișnuia să îmi placă
să fiu zdrobit sub strânsoare
plecam de sus
din voia mea ca un preș
pe care călcau cuvintele tale
azi
nu știu de ce m-am înnegrit
mă simt ponosit sau poate
nu mai sunt cârpa
bucuroasă să îți ferească piciorul
să se plieze
sunt murdar
în carnea asta răzvrătită
singur
mă voi risipi ca norul în picătura
de apă a ploii
Pe textul:
„Ascultare" de Vlad Alexandru
m-am tot gândit cum să revin asupra acestui text
poate pentru că sunt prea multe definiții, deși am observat că asta caracterizează scrisul tău - în fond, detaliile fac diferența
și tocmai, aici e un jurnal de stări, mixat adânc
până la țăndări,
cu un nivel maxim de feminitate, ce compensează neajunsurile: ți-am găsit pantofii în mijlocul holului nu știu dacă te întorci sau nu,
dar și o puritate care deși, pe alocuri, pare mimată, este domolită de caracterul matur, apărut dinainte ca un instinct: nu îmi mai e frică/ doar bine/ inima știe să numere/ să obosească și să nu adoarmă/ privind în gol pe fereastră
pe când fiecare proiecție ar putea însemna o distrugere parțială
peste noapte
dar și imunitatea la o despărțire
o nostalgie la un grad de neputință, poate și libertatea prin care descoperi totul exact
cum e
și văd că n-ai corectat:)
Pe textul:
„dumnezeu frige pește la mine în bucătărie" de elis ioan
Recomandatdacă într-adevăr tu ai fost, îmi cer scuze. doar că e ciudat să ți se afle o adresă privată + invocat motive prosești + afișarea unei transparențe ușor suspectă.
aștept un răspuns pe mailul meu laurtibby@gmail.com, cât mai posibil cu putință
și-mi cer scuze pentru această abordare
ție și editorilor
Pe textul:
„Și nopțile apun" de Valentina Ardelean
De îmbunătățitdeschid gura și de limbă se lovesc inimile mici ale picăturilor. le înghit cu sete
mă îmbat cu tine, uneori
mă scufund în sânul tău până la artera principală. aici te prind mereu
mă îmbăt cu muzică
o las să mă pătrundă și dansez pe un ritm necunoscut ca al Sophiei
mă îmbăt cu soarele
îmi întind fața și el mă arde dulce pe buze și sub ochi. te arde, căci tu ești în mine
mă îmbăt cu minunea de-a fi
mă caut des în mine, dacă nu mă găsesc mă culc pe preș și mă aștept.
ți-am pus eu diacritice
și te sfătuiesc ca după virgulă să lași spațiu
- valabil și pentru punct etc
evită să mai folosești repetiții de genul mă îmbăt - mă îmbăt - mă îmbăt
textul devine obositor
Pe textul:
„O fac des" de Ivan Elena
De îmbunătățitmâna pe sticlă
fruntea aplecată
mai frică
mă răsucesc
găini
Și?!
lumânarea
și revin...
Pe textul:
„dumnezeu frige pește la mine în bucătărie" de elis ioan
Recomandatpe ce fac
și fiind vorba și de veronica, pot să spun că sunt un norocos
păcat însă, că mulți sunt preocupați de intrigi, de corecturi chiar și acolo unde nu e cazul
de offtoapice, scandaluri, jigniri & co și nu mai ajung și la scenarii
interesant și mai ales, neașteptat
Pe textul:
„Unghiul mort al scriiturii II" de Veronica Văleanu
sunt perfect sigur, mai mult garantez că nu realizezi cum o faci
cum nicio imagine de aici nu pare conștientă că ar aparține unui întreg
și nu unui grup de metafore aranjate dichisite înghesuite într-un text care îți sună ție bine, te alintă ca pe un copil numai când îi vezi numele
păcat e, că multe dintre imaginile de aici sunt trăiri feelinguri bine controlate în esența lor, dar nu în exprimare
de ce mătreața gândurilor, de ce când sună atât de fals controlat - ai o unealtă, o folosești, dar o faci prost
și poate lungitul ăsta îl vezi extraprotectiv, cu siguranță cu cât scrii mai mult, mai înghesuit, transmiți mai mult - nu
dacă ai de gând să te mai lungești atâta, asigură-te că tot ce ai de zis va fi egal dozat,
altfel, riști să obosești, dar rău rău
Pe textul:
„în burta grasă și albă a peștelui de duminică" de lucaci sorin
Recomandatmai ales că sunt ferm convins că ne va încânta pe toți
partea bună e că trebuie doar să ne apropiem
și butonul de pornire deja va licări
mulțumesc
mulțumim, ela
Pe textul:
„Festivalul Uși deschise 2009, Ediția a XIII-a" de Ela Victoria Luca
Recomandatvoiam, nu vroiam
așază, nu așează
ba chiar, poți verifica dacă am dreptate:D
Pe textul:
„viața mea" de ștefan ciobanu
Recomandat- mai precis între două forme volute ce se îmbină perfect, completându-se
spun schimb pentru că fiecare formă își rezervă starea celeilalte și invers până la completare
nu prea făceam diferența între oameni și blocuri/ erau la fel de înalți durau cât/ o clipă pentru mine care/ vroiam doar să le zic săru\' mâna/ mi se părea singurul rost pe care îl aveam atunci
și evident, mă refer strict la pasajele asemănătoare celui de mai sus
alea care mi-au plăcut mie mult
un text de recomandat, cu siguranță
Pe textul:
„viața mea" de ștefan ciobanu
Recomandatcăci vreau să-i urez lui Călin La mulți ani fericiți
poate diferiți, dacă ăștia care au trecut nu au fost așa cum ar fi trebuit
sau poate la fel
Pe textul:
„La margine (Profetul)" de Călin Sămărghițan
Ana de atunci - Ana de acum
să fie oare rezultatul unui construct de bricolaje sau poate a unei simple stări de grație printre cuvinte - chiar nu mai contează, căci
fiecare are posibilitatea alegerii, în măsura în care e conștient ce i se potrivește, sau ce-l face să se simtă bine
aici se mizează pe amândouă, deși lucru ăsta constituie un risc real atașat, zic eu, cu responsabilitate
personajul Ana e exact ca obiectivul unei camere - țintuit să surprindă totul
din perspectiva lui - și chiar nu s-ar putea spune că acest obiectiv surprinde numai ce e în perimetrul său
inițial, am avut mici reticențe în privința acestui text
poate pentru că este un fragment și de obicei,
noi, cititorii dorim să citim tot subiectul comprimat într-un singur text - de parcă ne-ar fi teamă de ce urmează
mai ales când e atât de firesc,
natural,
nesufocat de marcaje inutile
Pe textul:
„Ana" de Emma Greceanu
Pe textul:
„de aceea s-a născocit muza" de Liviu-Ioan Muresan
și e treaba ta ce faci
dar înainte de toate asigură-te că persoanele care te laudă suspect
nu au mai lăudat și alți autori mai slabi ca tine
sau pur și simplu
nu te chinui să-mi răspunzi
lasă așa lucrurile
Pe textul:
„Totul până la vieți" de Oana Izbașa
