Sunt fericit. Poți înțelege această fericire?
Mințea Cărtărescu... toate femeile se masturbează
gândindu-se la mine și îmi pronunță numele
printre dinți după o avalanșă de orgasme.
Le simt
Cerul părea să fie ca un asfalt
Încins, mirosea a fum, iar ici colo
Câte un petic albastru.
Am încercat să-l ating,
Văzând în el aceeași suferință
Pe care am văzut-o și în câinele meu
Când a
Dimineața deschid ochii și văd mereu același tavan care îmi limitează gândurile. De multe ori am vrut să-l sparg, să fac în el o fereastră ca să privesc cerul... dar nimănui nu-i place să-i plouă în
Mi-am închipuit de atâtea ori
o frumoasă liniște neîncepută,
pe care am ascuns-o sub norii de flori,
sub cerul de piatră.
Voiam să aud raiul cum duduie,
albul fără margini să-l văd căzut
peste
Născut din două suspine
ce au vorbit aceiași limbă
înțeleasă de două suflete
care mai apoi s-au unit
și din explozia izvorâtă cu pasiune
s-a conturat speranța pe un suflet naiv,
La rândul lui,
S-a născut o rază de lumină
în ochi negri ca o seară de toamnă
ce nălțau săgeți de vise spre o lună
rece.
Se plimbau îngerii ținându-se
de mână, printre harpe armonioase,
când Dumnezeu forma
Se topește în mine toată iarna ne-nfricată,
În care poemele stau înghețate de durere.
Lacrimile se pictează pe fulgi de nea;
Aud... Cum peste munți de viscol mă cheamă dragostea.
În ceasuri
Printre ramurile de cais,
Ce se unesc la fereastra ta,
Se vede chipul tău obosit și închis,
Și inima se auzea cum îți plângea.
Plângea amorul meu uscat,
Când toate gândurile cântau despre
J