Poezie
Liniște
1 min lectură·
Mediu
Mi-am închipuit de atâtea ori
o frumoasă liniște neîncepută,
pe care am ascuns-o sub norii de flori,
sub cerul de piatră.
Voiam să aud raiul cum duduie,
albul fără margini să-l văd căzut
peste mormintele de șoapte
ce stăteau lângă pumnii mei închiși.
Mi-am scos gândurile toate
și le-am ascuțit până au devenit săgeți,
îndreptându-le cu vârful veninos
spre un Dumnezeu care se ascundea în mormânt.
Oprindu-mă o clipă,
mi-am dat seama că nu am pierdut nimic.
001250
0