Poezie

Din raiul meu, în iadul tău

1 min lectură·30 noiembrie 2010

Mediu

S-a născut o rază de lumină

în ochi negri ca o seară de toamnă

ce nălțau săgeți de vise spre o lună

rece.

Se plimbau îngerii ținându-se

de mână, printre harpe armonioase,

când Dumnezeu forma chipuri

și eu cu gândul omoram visuri.

Un pas am tot făcut,

Alert am auzit un suflet cum țipa,

M-am aplecat... l-am privit

Am întins mâna... l-am iubit.

Era imperfect!

Nu știu ce căuta cu atâta frumusețe

într-o astfel de lume.

Și sufletul tot mă privea, iubea,

m-a tras lângă o stea

ce ne cânta ca un Mozart înviat.

Ore întregi am stat amândoi

între pământ și rai,

porțile de sus erau deschise

infernul se-apropia de noi;

Inima-mi iubea

Sufletul... iubea!

A nins cu foc

jale a înghețat,

amândoi am stat pe loc

iubirea… nu ne-a protejat.

Uitându-mă la tine,

privind la locul unde amor am așternut,

am alergat în rai crezând că o să fie bine,

dar azi aș cade-n iad cu tine și-n trecut.

001.533

JJJ. “Din raiul meu, în iadul tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jjj/poezie/13962987/din-raiul-meu-in-iadul-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.