Jianu Liviu-Florian

Iarta-ma, Ela, furat de sensibilitatea si delicatetea epistolei, am comis o gafa. Eu, nu Vasile cel Mare. Eu iti multumesc pentru ca ai trecut peste ea, si ai luat aminte nu la stangacia mea, ci la cuvintele epistolei.

Asa tace masa pe care nu este nimic de mancat,
Doar scaune in juru-i de pe care demult am plecat-
Vin alti ganditori, se aseaza pe piatra, visand
Cu destinele noastre, in loc de speteze, in gand -

Si rand dupa rand, ne astern anotimpuri la masa, ninsori
De copii, de nepoti, de urmasi asezati, ganditori

Si mananca, Doamne, din Tine, tacuti, cate doi,
Asa cum mananca din noi...

Eu, cel care nu se pricepe sa comenteze o iota dintr-un poem, simt nevoia sa las, totusi, pe acest act de creatie un semn, care nu imi apartine. Va rog sa ma iertati.

Epistola 174

Catre o vaduva

Scrisa cam prin 374

“Cu toate ca marea mea placere era sa va scriu mereu, prea stimata Doamna, totusi de fiecare data m-am oprit pentru ca nu voiam sa provoc discutii din pricina oamenilor porniti cu dusmanie fata de mine si care imping ura, dupa cum se spune, pana acolo unde se dedau la anchete indiscrete, chiar daca numai cineva primeste vreo scrisoare de la mine(1) . Intrucat ai procedat bine scriind D-ta cea dintai si intrucat mi-ai scris tocmai ce trebuia, instiintandu-ma despre anumite probleme sufletesti, am ajuns la randul meu sa-ti raspund, implinidn astfel doua lucruri deodata: pe de-o parte, ca sa-mi platesc datoria, iar pe de alta, ca sa raspund la ceea ce mi-ai scris Domnia Ta.
Fericit e sufletul care zi si noapte n-are in gandurile sale alta grija decat a sti cum, atunci in marea zi, cand toate fapturile vor sta in fata Judecatorului ca sa dea socoteala de faptele lor, va putea sa raspunda fara frica de viata lui. Si intr-adevar, cel care-si pune inaintea ochilor acea zi si acel ceas si care cugeta mereu la apararea pe care o va face inaintea nemitarnicului Judet, acela ori nu va mai gresi deloc, ori va savarsi doar pacate usoare, pentru ca daca I se intampla sa greseasca, acest lucru se intampla fara ca sa existe la mijloc frica de Dumnezeu. La cei in care e treaza asteptarea amenintarilor judecatii teama care se salasluieste in ei nu le va da prilej sa cada in fapte sau ganduri nedorite.
Prin urmare adu-ti aminte de Dumnezeu, sa ai in inima teama de El si cuprinde pe toti in comuniunea rugaciunilor. Intr-adevar de mare ajutor sunt cei care pot imblanzi pe Dumnezeu prin rugaciunile lor! Fa si Dumneata lucrul acesta fara incetare. Caci si in vremea cat traim in trup rugaciunea ne este de mare folos, iar cand plecam de aici ea ne serveste drept provizie pentru veacul ce va veni. Dar daca aceasta grija e un lucru bun, in schimb descurajarea, lasarea in voia sortie si pierderea nadejdii de mantuire sint cele care strica cel mai mult sufletului. Sa ai, asadar, nadejde in bunatatea lui Dumnezeu si asteapta ajutorul Lui, cunoscand ca daca ne vom intoarce bine si sincer spre El nu numai ca nun e va respinge de tot, ci poate tocmai cand vom pronunta cuvintele rugaciunii ne va spune: Iata-ma!.”

Sfantul Vasile cel Mare

Draga Maria,
Vizita ta si cuvintele tale ma bucura atat de mult, incat pur si simplu nu imi gasesc cuvintele sa iti multumesc. Multumesc din suflet, draga Maria!

Mariana, m-ai induiosat. O zi minunata iti doresc, asta ca sa rezonez cu tine.

Cel care consuma-n mare
Ia pe cel fara malai,
Doar in viata viitoare
Va intra si U.E.-n... Rai...

Multumesc, Mariana. Astazi este ziua fetitei mele celei mici. Chiar am o dimineata si o zi fericite.

Pe politica, s-a scoli,
Nu-i dai vorbe, nu-i dai paie,
Cat ai fi sarac, in zoaie,
Tot iti trebuie... vreo doi poli!...

Decat sa caut, iubito,-n van,
Ce n-ai sa fii tu niciodata,
Mai bine vata in timpan,
Si, peste ochi, imi pun ... tot vata...

Iti multumesc, Elena. Pentru lectura, pentru incurajare, pentru prezenta.

Pe langa frumusetea si tragismul simtirii poetice, remarc si muzicalitatea cu totul aparte in care este invesmantat fiorul poetic. Venind in intampinarea singuratatii rostitorului, ii recomand si eu o lectura pe lumea vorbirii fara inteles:

http://convorbiri-literare.dntis.ro/SAVAapr6.html

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Va recomand \"Copilul necunoscut\" , \"O epoca pe cinste\" si \"Viata din strada Carolina\" de la adresa:

http://www.geocities.com/revista_pasager/

Va recomand \"Copilul necunoscut\" si \"Viata din strada Carolina\" de la adresa:

http://www.geocities.com/revista_pasager/

Cu respect,

Jianu Liviu-Florian

Onorat de vizita si semn. De nu deranjez, mai las un dar:

Epistola 193

Catre Meletie, mare medic

Scrisa in anul 375

„Mie nu imi este dat sa pot ocoli asprimile iernii, asa cum fac cocorii, iar daca pentru prevederea viitorului nu sint poate cu nimic mai neajutorat decat cocorii, in schimb in putinta de a ma misca liber in viata sunt tot atat de departe de pasari, pe cat sunt de departe si de putinta de a zbura. Mai intai m-au retinut anumite precupari de ordin exterior, dar apoi niste febre neintrerupte si puternice mi-au stors atat de mult vlaga trupului, incat aveam senzatia ca sunt si mai slab decat mine, atat de mult slabisem. Ma intrecusem deci si pe mine insumi.Dupa aceea au urmat niste atacuri periodice de febra, care s-au repetat mai mult de douazeci de ori. Acum, cand se pare ca as fi scapat de aceasta febra, ma simt atat de slabit in urma bolii incat m-ar putea prinde si intr-o panza de paianjen. De aceea mi s-a interzis sa fac orice calatorie, orice suflare de aer fiindu-mi mai primejdioasa decat valurile marii pentru un navigator.
Sunt nevoit, asadar, sa raman ascuns in camera si sa astept primavara, daca bineinteles voi ajunge pana atunci si daca nu ma va parasi nadejdea din pricina bolii furisate inauntrul meu. Daca Domnul ma va scapa cu mana lui cea atotputernica, as fi foarte bucuros sa vin prin tinuturile Tale atat de indepartate si sa imbratisez cu mare bucurie pe un om atat de drag. Roaga-te sa mi se normalizeze viata, asa cum o dorim.”

Sfantul Vasile cel Mare

Epistola 193

Catre Meletie, mare medic

Scrisa in anul 375

„Mie nu imi este dat sa pot ocoli asprimile iernii, asa cum fac cocorii, iar daca pentru prevederea viitorului nu sint poate cu nimic mai neajutorat decat cocorii, in schimb in putinta de a ma misca liber in viata sunt tot atat de departe de pasari, pe cat sunt de departe si de putinta de a zbura. Mai intai m-au retinut anumite precupari de ordin exterior, dar apoi niste febre neintrerupte si puternice mi-au stors atat de mult vlaga trupului, incat aveam senzatia ca sunt si mai slab decat mine, atat de mult slabisem. Ma intrecusem deci si pe mine insumi.Dupa aceea au urmat niste atacuri periodice de febra, care s-au repetat mai mult de douazeci de ori. Acum, cand se pare ca as fi scapat de aceasta febra, ma simt atat de slabit in urma bolii incat m-ar putea prinde si intr-o panza de paianjen. De aceea mi s-a interzis sa fac orice calatorie, orice suflare de aer fiindu-mi mai primejdioasa decat valurile marii pentru un navigator.
Sunt nevoit, asadar, sa raman ascuns in camera si sa astept primavara, daca bineinteles voi ajunge pana atunci si daca nu ma va parasi nadejdea din pricina bolii furisate inauntrul meu. Daca Domnul ma va scapa cu mana lui cea atotputernica, as fi foarte bucuros sa vin prin tinuturile Tale atat de indepartate si sa imbratisez cu mare bucurie pe un om atat de drag. Roaga-te sa mi se normalizeze viata, asa cum o dorim.”

Sfantul Vasile cel Mare

Superba POEZIE. Cata imaginatie...

Un dar de la un cititor pricajit:

Epistola 193

Catre Meletie, mare medic

Scrisa in anul 375

„Mie nu imi este dat sa pot ocoli asprimile iernii, asa cum fac cocorii, iar daca pentru prevederea viitorului nu sint poate cu nimic mai neajutorat decat cocorii, in schimb in putinta de a ma misca liber in viata sunt tot atat de departe de pasari, pe cat sunt de departe si de putinta de a zbura. Mai intai m-au retinut anumite precupari de ordin exterior, dar apoi niste febre neintrerupte si puternice mi-au stors atat de mult vlaga trupului, incat aveam senzatia ca sunt si mai slab decat mine, atat de mult slabisem. Ma intrecusem deci si pe mine insumi.Dupa aceea au urmat niste atacuri periodice de febra, care s-au repetat mai mult de douazeci de ori. Acum, cand se pare ca as fi scapat de aceasta febra, ma simt atat de slabit in urma bolii incat m-ar putea prinde si intr-o panza de paianjen. De aceea mi s-a interzis sa fac orice calatorie, orice suflare de aer fiindu-mi mai primejdioasa decat valurile marii pentru un navigator.
Sunt nevoit, asadar, sa raman ascuns in camera si sa astept primavara, daca bineinteles voi ajunge pana atunci si daca nu ma va parasi nadejdea din pricina bolii furisate inauntrul meu. Daca Domnul ma va scapa cu mana lui cea atotputernica, as fi foarte bucuros sa vin prin tinuturile Tale atat de indepartate si sa imbratisez cu mare bucurie pe un om atat de drag. Roaga-te sa mi se normalizeze viata, asa cum o dorim.”

Sfantul Vasile cel Mare

Frumoasa.

Atat de frumos se insira aceste cuvinte
Ca mulajul statuii mele de ghips, iau contur de femeie,
Si talpile Tale desculte, la mine in minte,
Doamne, pe urmea mea de nisip, vor sa steie...

Lectie mea despre fericire

Prin lumea tocita de vantul turbat,
Pe nimeni nu stiu sa se planga ca n-are
Nu bani, sanatate, femeie, barbat,
Ci intelepciunea, spre cer, ca intrare –

Ce sluga nevrednica de un talant!
Ce roaba nebuna, ce sluga stricata!
Nici aur, putere, ovatii, amant,
Ci doar, ignorata, atat: judecata!

Nu, nimeni nu plange ca nu este drept
Pe lume sa fie atat de putina
Rabdare de-a fi, pe un cent, intelept,
Sau gratis, sau dandu-ti obolul de vina –

Nu, nimeni nu plange! Te plangi ca nu ai
Vagin, sau un falus, o slujba, o stare,
Te plangi ca nu ai, cum au altii, un Rai,
Dar intelepciunea – ce-ti da? Uit-o! Doare!

De-aceea pe lume-s nebuni, inteleptii,
Si sunt toti nebunii asa de normali,
Si-asa de lumeste se-ncurca cu dreptii,
Ca sunt si serafici, si buni, si vitali –

Si rar mai gasesti cate unul ce sare
Sa scoata o piatra-aruncata-n fantani
De lumea nebuna ce-arunca batrani
Si pune copii sa conduca pe mare

Fericite Corabii, cu sange pe maini!


31 mai 2006

Epistola 241

Catre Eusebie, episcop de Samosata

Scrisa in anul 376

Nu scriu Cuviosiei Tale ca sa te plictisesc si nici pentru ca as vrea sa-ti mai dau si eu de lucru cu scrisorile mele, ci ca sa-mi usurez eu insumi sufletul, caci odata ce ti-ai mai varsat aleanul te simti parca mai mangaiat sufleteste. De aceea vreau totodata sa indemn si cugetul Tau marinimos sa se roage cat mai intens pentru binele Bisericilor. Caci Moise petrecea mereu in rugaciuni pentru poporul sau, iar cand a pornit lupta impotriva lui Amalic nu si-a lasat mainile in jos de dimineata pana seara, ci a ramas asa pana la sfarsitul bataliei.

Sfantul Vasile cel Mare