Jianu Liviu-Florian

Multumesc, Cornelia, \"ocean galben de toamna\" creeaza o metafora foarte frumoasa...

Va multumesc foarte mult. Am scris, oare, un haiku?
Toamna

Luntrea frunzelor
pe oceanul cerului -
ochii cad toamna.

Fireste, sugestia mea ramane valabila daca in text faceti referire la Adam, stramosul biblic iudeu si crestin.Este o simpla sugestie, care nu vrea sa scada cu nimic din frumusetea si intelepciunea poeziei, si nici din harul autorului. De aceea, consider lipsita de o minima politete a dialogului interventia domnului Chiorcia.

V-as fi sugerat sa scrieti, in loc de \"marului\", \"fructului\",
aceasta deoarece fructul adamic este cunoscut in scrierile biblice ca \"fruct al cunoasterii binelui si al raului\", si nu ca \"mar\".

Am citit cu emotie si interes atent documentata expunere, si te felicit pentru aceasta trudita realizare. Din partea unui spirit obiectiv si echidistant ca al tau, asemenea trasee prin spiritualitatea religiilor lumii sunt binevenite.

Cu respect,

Stimate domn, la semnalarea dumneavoastra, intr-un comentariu adresat mie, prin care ma atentionati ca nu cunosc regulile construirii unui haiku, va confirm faptul ca singura regula pe care o cunosc este aceea ca haikul sa contina 3 versuri. V-as ramane indatorat daca m-ati invata toate regulile.
Cu respect,

De ce asa frumos compun poetii
Cand bruma ninge peste anotimpuri
In orice anotimp? De ce dau vietii
Ofranda lor,peste blestem de timpuri?

De ce nu sunt Cassandrele din Troia,
de ce nu spun ce e, ce va sa fie,
Doar, doar, ne vom ruga pe dinapoia
Cate-unui sfant, bolnav de isihie -

Doar, doar ne vom opri, macar o toamna,
Din omeneasca noastra nebunie...

Buna dimineata, domnule. Nu stiam ca nu am scris un Haiku. Singura regula pe care o stiam era aceea de a contine trei versuri. Sunteti amabil sa ma invatati regulile?
Cu respect,

Tudore, Tudore, si Loredano,
pentru timpurile \"globalizarii\" pe care le traim, pamantul, cu toate resursele lui naturale, astazi petrol, maine, apa,
este \"vaca cu lapte\" pe care o mulge fiecare, cum poate. Ce tonifiant ca in acestpeisaj dezolant ( si nu asemeni celui din fotografie ), noi, romanii, avem in mioriticul nostru plai, si aveam, si unii mai au, in mioriticul nostru trai, o marca inregistrata direct pe suflet de dumnezeire. Va doresc la toti lansare cat mai poetica in vesnicie!

\"Cea mai inalta scoala a lumii este cimitirul.\" (parintele Cleopa Ilie) Acolo am mers cu gandul citidu-ti poezia...

...cere si ți se va da suferința
ăsta e strigătul născutului...

Superba poezie, Loredana.Totusi, poti alege o fotografie cu acelasi continut, dar cu o realizare care sa se ridice la masura poeziei.

Cornelia, esti prea dura si categorica, de unde stim noi ce se afla in sufletul unei vieti din Pateric, sa il lasam pe Dumnezeu sa o judece. Vorba latinului, \"Errare humanum est\", si cred ca fiecare dintre noi gresim, mai mult sau mai putin, sa nu aruncam cu piatra, macar intr-un comentariu. Ma refer si la mine, si daca ti-am lezat sensibilitatea, imi cer anticipat scuze si iertare.

Superba poezie. Pacat de noaptea fara stele.

Ihtis

Ca o dulceață minunată de psalm
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbălsămată, de peste tot
bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii din apele afundate,
muzica Binecuvântării Sale.

Ieroschimonah Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț

Ihtis

Ca o dulceață minunată de psalm
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbălsămată, de peste tot
bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii din apele afundate,
muzica Binecuvântării Sale.

Ieroschimonah Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț

Ce efect inedit produce comparatia intre ultimele clipe ale unui om si senzatiile la decolare ale unui pasager al unui avion... Totusi, sa fie atat de usor?

Costin:
1. Surasul unei plante.
2. Camasa populara inflorata.
Camelia:
\"Salut, si sa suferi!\"

Va multumesc tuturor pentru lectura, epistole si cuvintele bune.

Placut poem, autoironia din final este tonica, pentru ca tu, omule, te substitui raului cu atata naivitate!... sau duhovniceasca cainta?

Epistola 97
catre sfatul orasului Tiana
scrisa in anul 372

Dumnezeu, care descopera adancimile, si da pe fata dorintele inimilor, a dat si celor smeriti putere sa inteleaga si uneltirile cele greu de explicat pentru unii. Caci nimic nu ne-a scapat si nici n-a ramas ceva ascuns din tot ce s-a savarsit. Noi, insa, n-avem ochi si urechi pentru altceva decat pentru pacea lui Dumnezeu, pentru toate cate ne duc spre ea. Iar daca altii sunt puternici si mari si se incred numai in ei insisi, fireste ca noi, care suntem nimic si nu suntem vrednici de nimic, nu ne vom face despre noi o astfel de parere, incat sa credem ca am putea consolida situatia daca am trai in izolare, pentru ca stim sigur ca avem nevoie de ajutorul fiecaruia dintre frati mai mult decat are nevoie o mana de alta.
De altfel, chiar din clipa in care ne-a zidit ca trup, Domnul ne-a aratat cat este de necesara oamenilor comuniunea. Cand ma gandesc ca un madular nu-i in stare sa se ajutoreze cata vreme e despartit de celalalt, atunci cum sa cred ca in treburile vietii eu ma voi multumi numai cu serviciile prestate de mine insumi? Nici un picior nu poate umbla singur daca nu se sprijina pe celalalt; nici un ochi nu poate vedea limpede daca nu sta in legatura cu celalalt, daca nu se fixeaza impreuna cu celalalt asupra obiectelor vazute. Auzul e si el mai clar cand percepe vocea cu amandoua timpanele urechilor, iar pipaitul e mai sigur si el cand se face cu degetele unite. In general, nimic din cate vedem implinindu-se atat in lumea firii, cat si in a celor facute cu voie libera, nu se realizeaza fara participarea celorlalte. Chiar si rugaciunea, atunci cand nu are mai multi partasi, e cu mult mai slaba decat cea savarsita impreuna cu altii, caci si Domnul ne-a fagaduit ca va fi de fata in mijlocul a doi sau trei credinciosi, acolo unde acestia cheama numele Lui in gand.
Insasi iconomia mantuirii a luat-o asupra Sa Domnul, ca sa impace cu sangele Lui cele pamantesti cu cele ceresti.
Pentru toate acestea sa dorim ca zilele cat vom mai fi in viata sa fim pe pace si sa cerem ca si la sfarsit, cand vom inchide ochii, lucrul sa se savarseasca tot in pace. Pentru aceasta pace m-am hotarat sa nu crut nici o oboseala, sa nu spun sau sa fac ceva nevrednic, sa nu ma sperii de lungimea calatoriilor, sa nu ma dau inapoi de la nici o oboseala, numai pentru ca sa ma invrednicesc si eu sa am rasplata facatorului de pace. Si daca va veni cineva dupa mine pe acest drum, urmandu-ma ca pe un conducator, aceasta va fi pentru mine cel mai bun si drag lucru. In schimb, daca o va apuca pe drum contrar, sa se stie ca eu nici atunci nu-mi voi schimba hotararea. La ziua rasplatii fiecare va ajunge sa-si recunoasca singur roadele faptelor proprii.\"
Sfantul Vasile cel Mare

Propunere de epigrama:

\"Dosariada ne arata
Cum sa ne spalam pe maini
Cand o tara spoliata
Este stana... fara caini.\"