Poezie cu capul în jos, și picioarele în sus

am citit comentariul și poemul tău pe această temă și nicăieri nu am văzut că ai fi înțeles de ce era un păcat actul erotic al celui plecat să vândă rodul muncii sale. îți spun eu: deoarece nu avea de gând să-i spele picioarele femeii, nici să-i facă copii, să se implice și să o iubească, doar profitase de vulnerabilitatea unei rătăcite el cel care propăvăduia iubirea considerându-se culmea deasupra altora, și culmea urmând să arunce mai apoi cu pietre în femeie prin teoriile despre cel vinovat sufletului său. un om indecis, pe care nimeni nu l-a obligat sau strigat să vină la mănăstire, iată s-a dat de gol cu câtă iubire, adică duh sfânt, interes își atinge semenul. restul e praf.

Cornelia, esti prea dura si categorica, de unde stim noi ce se afla in sufletul unei vieti din Pateric, sa il lasam pe Dumnezeu sa o judece. Vorba latinului, \"Errare humanum est\", si cred ca fiecare dintre noi gresim, mai mult sau mai putin, sa nu aruncam cu piatra, macar intr-un comentariu. Ma refer si la mine, si daca ti-am lezat sensibilitatea, imi cer anticipat scuze si iertare.