Poezie

Testament

1 min lectură·14 martie 2008

Mediu

TESTAMENT

Milenii de foc am trăit într-o viață –

Și tot ce-am ales n-are-n lume folos –

Că nu despre aur, și fală învață -

Ci despre Păstorul Iubirii, Hristos –

Și tot Universul am mers – era piață –

Și tot se vindea,o, atât de frumos!

Și toți se luptau pentru propria lor viață –

Dar viața-și dădea, pentru toți, doar Hristos –

Și timpuri, și ere, păreau că răsfață –

Materie și spații dădeau din prinos –

Dar schimnic era la schimbarea la față,

Căci totul e-n sine, Eternul Hristos –

Dar cât de puțini îi urmau o povață!

Și-n cuget, și inimi, ce plumb aveau, gros!

Cum mergem cu toții, jucând ca pe ață

Spre hăul pe care e Punte – Hristos!

Și știu: precum iarba, cuvântu-mi vă spală

Picioarele goale - și neputincios

Nespusele-mi taine, să lepăd pe coală -

Vă rog, doar: urmați-L pe Domnul Hristos!

Cu slabe puteri, pipăind precum orbii,

Târaș, bâjbâind, numai carne și os –

Anină-ne, Doamne, de fluierul vorbii,

Să fim doar Lumină, în Domnul Hristos!

12 martie 2008

001.951

Jianu Liviu-Florian. “Testament.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1773418/testament

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.