jhyt8rkji78okliu

asta este cea mai dulce poezie pe care am citit-o vreodata.
cata mirare, cata inocenta!

o singura obiectie am fata de aceasta poezie: \"sa inceapa\" de la inceputul ultimului vers. poate fi inlocuit cu \"ar putea incepe\", deoarece in forma actuala apare repetitia (\"s-ar\" si \"sa inceapa\"), care zgarie putin \"auzul\", intelegi?

draga dorule, frumoasa tema. emotionanta, desi inocenta de care vorbesti tu aici este una ideala. adeca adu-ti aminte ca atunci cand erai copil aveai si tu scopuri egoiste. desigur, nu stiai sa discerni binele de rau, dar daca ai fi stiut tot inger ai fi fost?

copii sunt ingeri in ochii nostri. dar in ochii lor ce sunt?

e vorba de un stil, asa scrie vamesu, in \"pastile\". cred ca vrea sa stimuleze imaginatia. el scrie o reteta buna, cititorii \"gatesc\" dupa cum inteleg. astfel se nasc mai multe poezii.

nu am inteles finalul, totusi. ce este \"cea altfel\"? tot o camera?

e vorba de umplerea unui gol aici. cel putin asa vad eu. poate fi un paradox, copilul reprezentat prin 0000 umple, totusi, golurile din 0101, facandu-l 1111.
acel 0000 poate ca reprezinta lipsa grijilor pe care le are un om matur, iar \"umplerea\" inseamna revenirea la stadiul de inocenta, descoperirea in ceea ce suntem a copiilor care am fost fiecare odata, demult. evident, prin \"modelarea\" unei \"inimi\" ce taieste inchistata in regulile exacte care guverneaza viata unui adult.

extra!
*mea.

trei numaratori: inocenta, carnea si spiritul... copilul, anatomia si tu.

incerc sa-mi dau seama daca acel copil esti tu, ragasindu-te pe undeva prin tine. oricum, chiar avand in vedere aceasta momentana confuzie, primeaza tabloul, descoperirea, revelatia...

ceea ce mi-a parut de la inceput respingator a fost scrierea cu majuscule. poe... pardon, textul asta ma loveste in fata fara sa-i fi facut nimic. tipa la mine fara motiv. macar de-as fi apucat sa-i spun ca nu-mi place.


soarele nu apune noaptea tarziu.
versul doi pare a spune doar \"eu, eu, eu\", adeca prea te bagi in fata, prea te pui in primul plan... cat despre dezmierdari, chiar faci asta in fiecare dimineata? sau ea nu s-a trezit niciodata inaintea ta?

am ceva cu acest \"ca sa\". poate fi inlocuit cu \"pentru ca\" sau deoarece\".


ok, uite cum sta treaba! textu pare mai degraba o manea, dar asa scriam si eu la inceput. au avut altii grija sa ma formeze, sa ma \"educe\" si cred ca acum scriu ceva mai bine. asa ca nu te supara pe mine, bine? daca nu mi-a placut textul nu inseamna ca el nu este deloc bun sau ca tu nu poti scrie o poezie. continua.

ps.nu uita un lucru esential: nu mai scrie textele cu majuscule. iti recomand sa-l corectezi si pe acesta. prima impresie conteaza foarte mult, si uite ce impresie mi-a facut mie.

a spune \"te iubesc\" este... prea mult.
iubirea este plus infinit, noi nu iubim cu adevarat, noi tindem catre iubire.
dumnezeu este iubire, nu noi...

hmm...
still rocking the beats!!!

ok, shefu\', cu orice noua experienta creste si in mine inima putin mai mult :)
nu stiu daca voi presta cu poezele, dar de venit vin sigur, sa tin pumnii stransi pentru toti participantii.

poezia ta schioapata. ritmul, asa cum e el la inceput, se rupe prea brusc la versul patru.
suna a manea care se chinuie sa fie poezie. asta deoarece atatea elemente din prim plan au ochii scaldati in lacrimi. nici asta n-ar fi o problema daca ai spune-o altfel, daca ai lasa sa se subinteleaga.
imi place totusi, ultimul vers. indeamna la filozofii. ar merita sa-i construiesti un context mai bine lucrat, nu-i asa?

nu vreau sa te superi pe mine. tine cont ca sunt un amator care nu prea are nici o tangenta cu adevarata arta poetica. altii mai buni ar putea avea alta parere, una pozitiva. sa-i asteptam. in plus, este primul text pe care ti-l citesc, din cate-mi aduc aminte. poate voi mai citi si altele, dar nu acum.

(hmm... am vrut sa trimit un comentariu, dar m-a delogat sistemul!)

ma rog, spuneam ca poeziile tale abunda in maro, lirica ta imi pare oarecum sobra.
imi place si mie acel \"mă pipăie peste nuanțe\", iar \"unul lipsă\" nu vad de ce n-ar fi in regula.

si nota: comentariul lui brub este unul dintre aspectele care-mi plac la poezia asta a ta, deoarece dezvaluie o latura pe care poate nu au observat-o multi, dar care trebuie sa fie luata in considerare. degetele-maini te transforma intr-o iona care nu isi gaseste calea de iesire din cercul inchis, intelegi? (sigur ca intelegi, asta-i doar un tic verbal)

*mea!

da, pentru versul cu pasul, pentru expresie de acolo, meriti un cer de sori. din pacate eu nu-ti pot oferi decat micul astru de pe SHIFT+8.
poezia curge frumos, pe mine m-a ajutat sa ma integrez in scenariu, sa simt atmosfera... desigur, sunt invizibil, dar daca asculti bine sau privesti atent vei observa ca ma plimb si eu pe undeva, pe plaja asta...
* mea...

eu am curajul sa cred ca este vorba de un om. poate nu va pare, dar dupa cum a spus si silva, nu a avut posibilitati grafice, altfel l-ar fi imbracat in armani, sa isi dea seama tot poporul... prima strofa se vrea a fi capul, care seamana cu al lui frankenstein ala vechi. mai in jos coboara pe partea stanga o mana formata din sange_urland_putere, iar de partea cealalta tot o mana, evident, formata din... dar aici va las pe voi :)
avem un piept (cunoasterea), o burta (minunea) si o... ma rog, hai sa zicem ca-i o pereche de pantaloni scurti. urmeaza picioarele, apropiate ca la pozitia drepti, care se termina cu o pereche de saboti. atentie, nu ghete, nu cizme. saboti!

acum incercati sa observati ce fel de copac e omul...

umila mea parere este ca ar mai putea fi lucrata. in prima strofa cuvintele repetate \"zgarie\" imaginea si urechea aia interioara a cititorului, iar poezia poate fi concentrata. in plus sentimentul patriotic ar trebui sa se subinteleaga.

hmm, intre nastere si moarte?
fain tabloul, super, nu mai e vorba de dali aici, aici esti TU.
ok, mi te imaginez in penumbra din cauza culorii sugerate la inceput (din ce in ce mai inchisa) si a becului de doar 40w. sangele e inchegat in rana, in vene, ori deja a curs. nu mi-l pot imagina in tablou deoarece nu-l pomenesti, desi ranile exista.

ma intreb daca te-a inspirat catusi de putin poezia lui mat (versul doi ma duce cu gandul la el, deh), desi scrie altfel.

*mea, pentru imagin(ati)e...

hey, fab, finalul salveaza (cel putin in ochii mei de amator) aceasta poezie care, sincer sa fiu, m-a cam \"zgariat\" la inceput prin acel \"trec prin mine un laser\", apoi prin \"muschii care\" din versul sapte. dar am citit-o a doua oara si am inteles ca tu treci laserul prin tine (initial crezusem ca trec mai multe chestii prin tine si asteptam sa le enumeri, de aceea n-am inteles \"pluralul\").
*mea, pentru surprinzatorul final!

superba imagine, aici m-ai ghicit, ai compus ceva pe gustul meu.
exista ceva miraculos de captivant in rasturnarea asta a lumi vii, ca o resemnare in fata unui dezastru.
mi-a placut extraordinar de mult \"pruncul golas de ziua\".
* mea...

ba, sunteti niste maimutzoaie! ce draq, parca n-ati fi voi! va e greu sa va editati profilele si sa va treceti nick-urile in loc de nume?
leo, cred ca asta ar fi o alternativa mai buna la plecarea pe care ne-o arunci in fata. gandeste-te la cei care te citesc de fiecare data cu placere. ii lasi fara texte? ce naiba!

hei, haideti sa fim prieteni, bine :) ?

acum merge sigur!

ce-mi pasa de nume? aproape nimeni de pe site nu ma cunoaste ca paiu constantin, asa ca am optat pentru ce vedeti mai sus :)

ma urmeaza careva?

daca nu ma insel, s-au postat astfel de texte la autori consacrati. nu stiu cine ce a poatat, dar poti afla daca intrebi un cenzor...