Odă morții

poezia ta schioapata. ritmul, asa cum e el la inceput, se rupe prea brusc la versul patru.
suna a manea care se chinuie sa fie poezie. asta deoarece atatea elemente din prim plan au ochii scaldati in lacrimi. nici asta n-ar fi o problema daca ai spune-o altfel, daca ai lasa sa se subinteleaga.
imi place totusi, ultimul vers. indeamna la filozofii. ar merita sa-i construiesti un context mai bine lucrat, nu-i asa?

nu vreau sa te superi pe mine. tine cont ca sunt un amator care nu prea are nici o tangenta cu adevarata arta poetica. altii mai buni ar putea avea alta parere, una pozitiva. sa-i asteptam. in plus, este primul text pe care ti-l citesc, din cate-mi aduc aminte. poate voi mai citi si altele, dar nu acum.