PUTEREA TRĂIRII
Un cântec se-aude din sufletul Lunii
Și-altarele vieții răsună
Pe-un petec de slove și altul de stele,
Trecând prin visele mele...
Pe palma de gânduri mai crește o notă
Și
Poema-i poveste și drumul își poartă
Cuvintele mele se-aud din verandă
din restul de aripi tăiate,
uitate în giulgiul curat de olandă
ascuns printre haine purtate.
Trăirea aceasta un
Minciuna
Minciuna are aripi fumegânde
La răsărit, la nord, dar și la sud,
La vest și la oricare om pătrunde
În bobul vorbei înflorit ori crud.
Minciuna are talpa zdrențuită
Și poale
Două mâini și un deget...
O mână a trecut amestecând vise
Peste clipele vieții
Venite să îmi mângâie inima
Cu versul poeziei...
O altă mână de gânduri
A cernut visele mele peste viața
Flacără argintie
Se cunună cu inima ta
în sânul stelelor surâsul iubirii
întru nuntirea nopții noastre.
Tu îmbraci haina fericirii
stând pe palma lunii
și strigând
că vrei să ne
Când ai să vii
Când ai să vii, să-mi împrumuți privirea
Și apogeul să-l cobori la șes,
În trupul meu ai să găsești orbirea
Ce-o-nmiresmez cu floarea de cireș.
Când am să vin, am să mă dărui
Azi cânți de iubire
Azi cânți de iubire din umbră
Dorințe arunci prin ferești
Pe unde doar luna mai umblă
În visele sale cerești.
Tăcerile iată stau gloată
Desculțe ca ziua de ieri,
Dar
Închisoare
Azi am înțeles
că sunt condamnată la
închisoare de către pasiunea
pentru creații literare,
care se încadrează
la execuție pe viață,
fără cauțiune și drept de apel.
Nu cuvintele sunt importante
Iubirea este unicul loc
unde pot să se oprească visele
care pot lăsa în urma lor
o carte cu poezii
pentru că:nu cuvintele sunt importante,
ci mesajul lor adus
Mă caută setea
Mă caută setea de iubire
de-mi vine să urc toate treptele tale
coborâte în asfințit
unde stai cu luna în brațe
cu stele pâlpâind în iubirea voastră
ascunsă de toate
Am gustat armonia
Am gustat armonia
cuvintelor date de sus
dansând de bucurie
că am fost prezentă
la cina asemănată
cu armonii culturale.
Mai știi ! Ieri, moartea,
cu gustul ei amar,
Se strânge infinitul în perna mea de vise
Se strânge infinitul în perna mea de vise
Și pot trăi privind cum s-a-ncălzit la trup
Dar toți lăstarii vieții din nopțile nescrise
Crescuți în
Contopire
Saltul spre cunoașterea originii mă face să caut
și caut în toate cotloanele pământului
și caut în inima lui până nu găsesc decât lutul
pe masă,
pus pe masă lângă rădăcinile
Pe aripi cu bătăi de fluturi
Când plânge cerul cu stele
se lasă ispitită pe umerii gândirii,
o lavă scuturată de viață
care poposește cu privirea
în imaginea lumii, sfâșiată de moarte
unde
Tăcerea
Tăcerea – Primul cuvânt de pace al Domnului!
Tăcerea – Adevărul întruchipat în îngeri!
Tăcerea – Adevărul cunoașterii de Pace!
Tăcerea – Lumina gândurilor în miez de noapte!
Tăcerea –
Rugăciunea inimii
Mă îmbrac în liniștea cerului
coborâtă în Casa Ta Doamne
și ascult în mine Pacea Luminii Tale.
Trimit rugăciunea inimii
și mă las pe sărutarea pământului
cu dragostea
Zâmbește, zâmbește, că ieri am să te aud
și am să culeg cu tine din tainele nopților, dar te strig: Hai vino!
Lumina are să ne fie luna, dar stelele iată au căzut arse ca să te îmbrace te praful
Se reped gândurile în costume albe
O clipă uitată în colțul minții; mă întreabă:
Unde este iluzia nopților și clepsidra morții?
Când am luat viață din viața ta?
Când privești cerul; mă
Nesfârșite ramuri de lumină
Noaptea se umple cu roua viselor
Stelelor le strălucesc ochii
și focul inimii deschis
se îmbată cu iubirea
care se arată proaspătă
în inima miilor de
Stau învăluite tăcerile
Stau învăluite tăcerile în inima cerului
de mi-au adormit cuvintele în piept
și visează o seară în gândul puterii
dar în inima ta s-au ascuns gândurile mele
și mă
Dansez cu infinitul
Mă trezesc în inima îmbătată
cu umbre de cuvinte scânteietoare
unde alunecă lacrimile zorilor
pentru praful de stele scuturat
din pragul cerului
când mă asemăn cu
Mi se urcă somnul pe patul iertării.
Cinstește sub ramurile inimii mele
și lasă culoarea lunii în palma mea!
Treci de Calea Lactee și privește
cum se măsoară nesfârșitele arderi de stele
cu
Imagini coapte de dor
Cireșul din fața casei
se taie cu imagini coapte de dor
dintr-o ploaie de vise răpuse
de liniștea inimii tale.
Trăirile nescrise primesc miezul clipei
revărsat ca
S-au aprins Universurile
Ca-ntr-un balon s-a strâns cerul,
ca-ntr-o clipă de stea.
Ah! Cum arde în lumini de infinit
că s-au aprins Universurile
și dansează pe sclipiri se viață.