Eternitatea
O găsești în sărutul
De dimineață.
Iubirea cântă
În lacrimile unor
Suflete calde,
Nemurirea se
Plimbă pe retina lor,
Până pe obraz –
Privesc magia
Minunatelor priviri
Ce
Stigmatele durerii le ung cu pocăințe,
Iar flacăra din spirit o sting c-o rugăciune;
Stau răstignit pe crucea chemării în tăciune
Și iar mă strigă moartea visatelor credințe.
Privim lumini albstre ca de ceară
Iar fumul de chibrite arse
Înăbușă pământul ce-o să piară
Sub pulberea de carne și de oase.
Adulmecând genunea sub picioare
Ne închinăm la gaura din față,
Iar
Miros de iarnă vișinie,
cu font boldit spre cenușiu
și înghețat pe nări,
mi-a reumflat plămânii
într-o idilă de noiembrie.
Rețele cristaline ascunse pe retină
stochează visele antichității
în
IA