Ivășcan Horia

Când o aud tare-s mirat Că fără s-o fi învățat O înteleg și deci socot Că eu m-am născut poliglot

Un \"dependent\" ce s-a lăsat Gândind că viața-i monotonă Să poată lua fară păcat Îndată și-a creat o clonă

Fulg topindu-se Respirându-mi sărutul Prin geam de sticlă

trandafiri brumați – sub troiță zăpada înroșindu-se

Dacă e galben e octombrie Ai toamnei pași muți Îi ascult pe alei Privesc spre niciunde Cad frunze Brumate culori Chipul ei Dacă e galben e octombrie Mic șuier de vânt dinspre

căruțe spre târg desenând linii pe drum – frunze brumate pe scara de lemn luna coboară după casă

Soare răsărind – Printre ramuri de alun Se scurge noaptea O vacă păscând - Înaintea furtunii Sunet de iarbă Câmpuri arate - Noi petice pe sacul Ce-a purtat grâne Răsărit de lună

Stând în grădină Numărând în sens invers Funzele din tei Privesc cum plânge vara Și-ascult cum cântă toamna.

obosit de alb mă odihnesc privind spre două măceșe * în zorii zilei cântecul cocoșului - tresară frunza * păianjen țesând – după atâta ploaie însfârșit soare! * aprinde focul! tâmplele

sub jneapănul ud doi hribi crescând din rouă - miroase a gin printre norii albi soarele-și caută drum - încolțesc munții

După furtună – sperietoarea-și uscă zdrențele ude * Soare apunând – din brațele bunicii torsul pisicii * O zi ploioasă – în pânza de păianjen se zbat picurii * Greier țârâind - de sub

Azi am încrestat în grindă Cu un cui de la oglindă, 15 ani de când Poporul Mi-a luat tresa și pistolul Și-au închis ușa la tindă Cu zăvorul. Iartă-mă: “tu”, “ea”, cea veche Ochii mei, ce mai

Pe marginea zorilor alergăm desculți tu cu soarele pe umărul drept eu cu luna pe umărul stang. Undeva pământul.

La știri, des, la televizor Multe din posturi ce le-ncerc Prezintă Parlamentul gol Fără să văd în colț vreun cerc.

Din noi, doar tu ai reușit Să scoți din text o parodie Și jur că sunt chiar fericit (că-al tău s-a vrut o poezie).

La herghelia din Ghenacea e zarvă mare. De câteva luni de zile nu s-a mai câștigat nici un loc fruntaș la vreo cursă de cai. Inginerul șef Vazen a fost de curând schimbat iar în locul lui a fost

textul parodiat “ajungem cu lectura la pagina trei unde cântecul cocoșului sună ca ‘n oala de ciorbă și-o lăsăm în legea ei și nu scoatem un sunet o vorbă calculatorul s-a scurs pe

“Imi vine ca un lup sa latru Privind la viata-mi mult prea terna, Desi-am amante -trei sau patru- A\' naibii, soacra-mea-i...eterna.” – Sorin Olariu Ca lupul latri, zău mă miră Primești pe asta vot

sunet de paitră sub roțile carelor - în spate colbul. umbre galbene ce acoperă iarba - miroase a fân. de ce sunt zile care nasc asfințituri? - bătrânul plânge.

Pe cer trec norii - Păpădii felinare Se-aprind și se sting

Picur de apă Ce stalagmita naște - clipe-mpietrite