Ivanov Roxana

Un castel de carti de joc...cat de firav poate fi si cat de amagitor. Asul care se ascunde in maneca un ultim truc pentru a castiga? Sau doar o ultima speranta ca nu esti tu invisul? Daca totul ramane sub un \"poate\" inseamna ca exista o continuare, insenineaza-mi ziua si mai scrie o pagina din viata ta, vino cu acel \"maine\" care aduce odata cu el uitarea dar si inceputul proaspat si plin de viata, acest maine fara loc pe banda timpului...

Bravo poetului ce a reusit sa treaca de granita scrisa a poeziei si a ajuns sa atinga culmele trairilor si emotiilor atat umane cat si cele venit din natura.

Este emotionata relatia de ajutor reciproc dinte copac si om care devine o contopire a celor doua suflete. Copacul este pentru el un sprijin si un adapost iar invers omul constitue o identitate. Poezia ii arata in agonie pe cei doi reusind sa evidentieze cu gravitate durerea si spaima procovocate de trecerea timpul si destinul nepotrivnic.

O poezie mai presus de cuvinte ci o expunere de sentimente, superb surprinse.

Bravo!