Poezii

S-a așezat praful pe biblia inimii mele Deși a avut mulți cititori, nimeni n-a vrut s-o spele, Pentru că toți cei care au intrat și din ea au citit, Doar au rupt pagini sau le-au murdărit. De

IRIvanov Roxana

0

0

Sus...cerul de nici o culoare; Jos, albul lipsit de paloare. Orizontul naște linii gri, Iar pomii înzăpeziți par vi. Adie ușor vântul zăpada Și cade de sus, însapezind strada; Se supțiaza

IRIvanov Roxana

0

0

Eu încă respir, deci înca trăiesc Și fac față cruzii puteri a sorții, Am puterea să plâng și știu să iubesc Și mă înspăimantă gandl morții. Eu pot să zâmbesc, deci pot să incurajez Pot face

IRIvanov Roxana

0

0

E trist că o mare întreagă plânge disperată, Îți plânge moartea sau plânge de a ta viață? Sublim e cântecu său funerar cu vocea-i înecată Iar odată cu tine marea se îmbracă-n ghiață... Mori

IRIvanov Roxana

0

0

Plânge noaptea de durere Iar pe bolta-i seacă Mii de lacrimi dorul îmi îneacă, Noaptea tristă în tăcere. Noaptea în două se împarte Și pe cerul trist și sur Rătăcit mi-e gândul pur, Și-mi

IRIvanov Roxana

0

0

Privește atent și gânditor În a ta oglindă cu ganduri line Privește cum disprețuitor Ea te privește pe tine. Privești la ea cu un surâs usor Un zâmbet al zilelor senine Și râzi de-al ei negru

IRIvanov Roxana

0

1

Singură sub duș, si curge apa rece Plânge trupul meu plin de umilință, Caci lumea toata e pusa sa ma judece Iar apa nu spală și a mea conștiință. Singuri stăteam sub apa ce curgea Pierduțiin

IRIvanov Roxana

0

2

Timpul trece, nu-mi dau seama... A venit iar primăvara? Cu parfumul ei de flori Și cu cerul în culori? Raze ale răsăritului de soare Ce-ncălzesc câmpii cu flori, Dimineața pe

IRIvanov Roxana

0

1

Roze...trandafirii pierduți în timp, Petale a căror aromă se pierde tardiv; Timp a cărui clipe se scurg în nisip, Roze...firave zane a unui demon parșiv. Petalele roz și roși, cu aromele lor

IRIvanov Roxana

0

1

Un gând de toamna când bate vântul rece, O privire aruncată la viața ce trece... Senin este cerul iar soarele viu stralucește, Deschid ochi și mă întreb, cine mă iubește? Copăceii fără frunze

IRIvanov Roxana

0

1

În adîncul întuneric Se aude un sumbru strigăt... Ecoul cel prea puternic Al morții reci negru urlet. Înconjurat numai de stele În funebrul cîntec de clavir, Sicriul iubiri mele, Sta singur

IRIvanov Roxana

0

4