Poezie
O mare de uitare
1 min lectură·
Mediu
E trist că o mare întreagă plânge disperată,
Îți plânge moartea sau plânge de a ta viață?
Sublim e cântecu său funerar cu vocea-i înecată
Iar odată cu tine marea se îmbracă-n ghiață...
Mori liniștită și fără teamă scumpă creatură
Pentru că viața e doar visul din somnul morții
Trezindu-te din vis vei fi fără de ură
Și vei râde de oamenii conduși de jocul sorții.
De ce să-ți fie frica de morminte goale,
Nu ști că moartea se naște din viața?
Iar mormântul poartă doar numele crucii tale
Nu și sufletul ce spre cer se înalța...
E trist... o mare întreagă calmă si senină,
Nu mai stie nimeni de ce sau cum ai murit,
Și cântecul ei dulce și lumea ei e divină,
Și mai trist e că nimeniu nu știe dacă ai trăit.
002329
0