Poezie
O mare de uitare
1 min lectură·
Mediu
E trist că o mare întreagă plânge disperată,
Îți plânge moartea sau plânge de a ta viață?
Sublim e cântecu său funerar cu vocea-i înecată
Iar odată cu tine marea se îmbracă-n ghiață...
Mori liniștită și fără teamă scumpă creatură
Pentru că viața e doar visul din somnul morții
Trezindu-te din vis vei fi fără de ură
Și vei râde de oamenii conduși de jocul sorții.
De ce să-ți fie frica de morminte goale,
Nu ști că moartea se naște din viața?
Iar mormântul poartă doar numele crucii tale
Nu și sufletul ce spre cer se înalța...
E trist... o mare întreagă calmă si senină,
Nu mai stie nimeni de ce sau cum ai murit,
Și cântecul ei dulce și lumea ei e divină,
Și mai trist e că nimeniu nu știe dacă ai trăit.
002.334
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ivanov Roxana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ivanov Roxana. “O mare de uitare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ivanov-roxana/poezie/167502/o-mare-de-uitareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.