Ivanov Roxana

S-a așezat praful pe biblia inimii mele Deși a avut mulți cititori, nimeni n-a vrut s-o spele, Pentru că toți cei care au intrat și din ea au citit, Doar au rupt pagini sau le-au murdărit. De

Sus...cerul de nici o culoare; Jos, albul lipsit de paloare. Orizontul naște linii gri, Iar pomii înzăpeziți par vi. Adie ușor vântul zăpada Și cade de sus, însapezind strada; Se supțiaza

Eu încă respir, deci înca trăiesc Și fac față cruzii puteri a sorții, Am puterea să plâng și știu să iubesc Și mă înspăimantă gandl morții. Eu pot să zâmbesc, deci pot să incurajez Pot face

E trist că o mare întreagă plânge disperată, Îți plânge moartea sau plânge de a ta viață? Sublim e cântecu său funerar cu vocea-i înecată Iar odată cu tine marea se îmbracă-n ghiață... Mori

Plânge noaptea de durere Iar pe bolta-i seacă Mii de lacrimi dorul îmi îneacă, Noaptea tristă în tăcere. Noaptea în două se împarte Și pe cerul trist și sur Rătăcit mi-e gândul pur, Și-mi

Privește atent și gânditor În a ta oglindă cu ganduri line Privește cum disprețuitor Ea te privește pe tine. Privești la ea cu un surâs usor Un zâmbet al zilelor senine Și râzi de-al ei negru

Singură sub duș, si curge apa rece Plânge trupul meu plin de umilință, Caci lumea toata e pusa sa ma judece Iar apa nu spală și a mea conștiință. Singuri stăteam sub apa ce curgea Pierduțiin

Timpul trece, nu-mi dau seama... A venit iar primăvara? Cu parfumul ei de flori Și cu cerul în culori? Raze ale răsăritului de soare Ce-ncălzesc câmpii cu flori, Dimineața pe