Arborele

Bravo poetului ce a reusit sa treaca de granita scrisa a poeziei si a ajuns sa atinga culmele trairilor si emotiilor atat umane cat si cele venit din natura.

Este emotionata relatia de ajutor reciproc dinte copac si om care devine o contopire a celor doua suflete. Copacul este pentru el un sprijin si un adapost iar invers omul constitue o identitate. Poezia ii arata in agonie pe cei doi reusind sa evidentieze cu gravitate durerea si spaima procovocate de trecerea timpul si destinul nepotrivnic.

O poezie mai presus de cuvinte ci o expunere de sentimente, superb surprinse.

Bravo!