Iuliana Serban

Frumos ai stiut sa pui in cuvinte. Eu stiu de ce colectionezi timbre stampilate (si tu stii :)), si o sa tot colectionam, intre atatea compostari in gol... poate vreodata, ne suim intr-un traseu care nu mai merge pe contrasens.

Mi-a placut curgerea... Desi la mine s-a spus tot dupa primele 2 strofe :) Dar asa n-ar mai fi fost umoristica :)

Andreea - La mine in lume, cand ninge, se intampla cam cand se schimba anii intre ei. Sau aproape. Se asterne zapada pe drumuri, mult alb, poti sa-ti rescrii viata pe-atata alb... Poti \"sa te iei de la capat\" :) Asta foarte sumar.
Sec? Hm... De regula nu scriu ceva doar ca sa ma aflu in treaba. Iar cu profunzimea, trebuie sa stii cum sa ajungi si unde. Asa ca... mai cauta!

Ti s-a parut ca ar fi o scuza? Scuza pentru ce? Incercam sa explic de ce nu are cum sa fie falsa, fortata, voit pretioasa sau cu \"incercare de corectare a mersului\" cum s-a spus.
Poezia este intr-adevar un proces, dar de cele mai multe ori unul interior. Presupune desigur sa te gandesti la ce anume vrei sa spui, inainte de a arunca pe hartie orice, dar nu trebuie neaparat sa fie scrisa \"pe bucati\".O scriu, ma uit la ea si ma intreb daca exprima ce am vrut eu sa spuna. Daca nu, o aman pentru mai tarziu. Inseamna ca nu sunt pregatita pentru acea poezie. In cazul textului de fata, am decis ca da. Si faptul ca a ajuns la multi oameni, imi confirma ca poate e asa.
In rest... ma bucur ca ti-au placut acele imagini. Si ca se colinda pe-acolo azi :)

Foarte bine. Am luat cunostinta.

dominic, din nou, eu nu scriu ca un exercitiu de literatura. A fost o traire, o stare, care n-are cum sa nu ma reprezinte, pentru ca eu am simtit-o. America a fost descoperita o data, dar ceea ce simt eu calcand pe pamantul Americii imi apartine.
Un text, oricare ar fi el si oricum ar fi scris, nu poate acoperi sensibilitatea tuturor. E vorba de rezonanta la stare sau la idee. E simplu.

Placut mult, tare mult poezia aceasta. Mai ales pentru ca este, si se simte, un strigat. Mai ales pentru ca vorbeste si il priveste \"in ochi\" pe Beethoven. Sau pe noi prin \"distanta de oameni\"...

ioan - si eu iti multumesc pentru ca ai simtit sa-mi spui

dominic - o sa le iau pe rand. Stiu ce inseamna samanatorism (ca doar am trecut si eu prin scoala, si inca multi ani:)). Numai ca imi dispace profund tendinta unora de a-si da pe-afara talentele lor de critici cu etichetari de genul \"acest poem este samanatorist\" sau \"este fracturist\" ori \"neomodernist\". O fi, si daca e, nu ma intereseaza. Cand scriu ceva, in nici un caz nu ma asez la masa gandindu-ma \"ia sa vedem, ce fel de text sa scriu acum, unul minimalist sau unul samanatorist\"? Nu ma intereseaza. Curentele si tendintele astea tin de analiza fenomenului literar, sunt vazute ca suma a tot ceea ce e caracteristic unei generatii intregi de scriitori, pentru a identifica (banuiesc) registrul lor comun de valori, de trairi, de raportare la spatiu. Izolat, n-are nici o semnificatie. Dar sa revenim la acest text. De ce nu un oras? Pentru ca orasul contine mai multa instrainare.Si n-am vrut sa vorbesc despre instrainare.Am scris alte texte despre asta. Nu-mi erau suficienti batranii de la oras, vroiam sa ajung in \"radacinile batranilor\", acolo unde nu exista falsul si fardul oraselor. Nu caut in alta parte valori morale, pentru ca valorile morale nu zac intr-un loc sau altul asteptand sa le ia cineva. Valorile morale le poti cauta intr-un singur loc: in tine. Poti cel mult sa cauti oameni care impartasesc aceleasi valori. Nu te duci la magazinul din colt sa iei niscaiva valori morale. Apoi, nu am \"preluat toate astea din alte scrieri\", nu e vorba de nici un mimetism, colaj, pastisa si alte lucruri asemanatoare. Am citit niste randuri care m-au facut sa simt sa scriu asa. Asta-i tot. Mi-au placut oamenii aceia care vorbeau si cum vorbeau in ceea ce citisem. Nu exista nici macar o alaturare de 2 cuvinte in poezia pe care am scris-o care sa se regaseasca in randurile pe care le-am citit, altfel decat ca \"aer\", ca \"atmosfera\".

Maria, ma bucur ca ti-a placut. Si iti multumesc pentru semn. Spre rusinea mea, n-am citit inca \"Un veac de singuratate\". Cat despre Eminescu, la el era licenta poetica :) Criticile sunt bune, atat timp cat sunt argumentate, te ajuta sa nu te multumesti asa usor si sa scoti mai mult din tine.

Cred ca s-ar putea scrie o poezie foarte frumoasa continuand, altfel, primele doua versuri... Nu-ti pot spune cum, pentru ca ar insemna s-o scriu eu :)

Mi-a placut poezia ta. Pentru ca atinge locul acela in care se-ntalnesc oamenii. Pentru zvonul de prietenie pe care l-a lasat in mine. Ultima strofa, desi o vad si o inteleg, ca imagine, nu prea are forta, mi se pare spusa prea explicit, iar \"aura sidefie\" imi pare ca inlocuitor pentru ceva ce ar trebui sa fie mai adanc.

Razvan, multumesc. Ma bucur ca ti-a placut. Uneori si daca ai radacinile prea strans unite cu cele ale lumii esti tot un iremediabil singuratic. Fiindca sunt prea putini cei care ajung in acelasi loc.

Gabriela, multumesc pentru ganduri si pentru ca ai simtit. Mi-a placut citatul din Iorga.

bazil, pentru ca este vorba de textul meu, rogu-te, fii mai atent cu aruncatul cuvintelor. Nu ti-a placut, ti se pare mediocru (sau submediocru). Foarte bine.Am luat cu totii nota de parerea ta. Nu mi-ai explicat de ce. OK. In felul meu, am inteles de ce n-ai facut-o. Unor oameni le-a placut.Foarte bine. De ce trebuie sa fie etichetati drept mediocri pentru ca le-a placut o poezie? Ce anume crezi ca face din tine o instanta mai presus de toti ceilalti? Ei si-au spus parerea despre text.Asa cum tu ti-ai spus parerea ta (ce-i drept, cu mare economie de cuvinte si idei). Nu coincid. Perfect. De ce parerea ta e mai parere decat a celorlalti?

Liviu, de acord cu tine, dar i-am luat laolalta, batrani si batrane, si am prins gestul care se apropia mai mult de ce vroiam eu sa transmit.
Multumesc de sugestii si pentru ca mi-ai lasat semn.

Ultimele trei versuri au partea lor de idee, ce spun ele nu se subintelege din rest. Cat despre \"sau poate nu le mai stiam\", da, cred ca ar fi trebuit scris altfel, dar in acel moment n-am stiut cum.
De acord cu tine ca uneori cand dai ceva la o parte ramane mai mult. Numai ca din acel \"mai mult\" as vrea sa se inteleaga ceea ce trebuie, nu ce vrea cititorul sa inteleaga pentru ca eu i-am lasat spatiul (poate prea) deschis.
In rest, multumesc de trecere.

In primul rand, va multumesc tuturor ca mi-ati lasat un semn al trecerii voastre.

Marian - sunt inaltate spre oameni, mai degraba decat spre cer :) Si din pacate nu prea vorbesc cu Dumnezeu...

Alina - ca nu a ajuns nimic la tine poate sa fie din vina poeziei sau nu. N-am vrut (incercat) sa fiu pretioasa.Iar poezia este una din cele scrise dintr-o suflare.Nu m-am privit si nu am incercat sa corectez nimic. De acord cu tine ca poate s-a mai spus si ca e greu sa mai spui ceva nou. Dar nu e nimic fals sau fortat, ca traire, in poezia asta. N-am vrut sa \"amintesc de traditional, de stravechi, de rit\", am citit niste randuri scrise de niste batrani, le-am trait intr-un anume fel si i-am \"asternut\" pe hartie. La fel de prietenesc, Iuliana.

Camelia - este o confesiune. N-am vrut sa miniaturizez lumea pentru a ne aduce pe noi la acelasi nivel cu dumnezeu, aducerea ei \"in palme\" e un semn de apropiere. In rest, e cum zici tu :)

Ela - multumesc pentru ganduri si sugestii. Uneori intr-o noapte, printr-un sat, in palme, trec cateva vieti... deci se poate \"intampla\" si o seara :)

Daniel - multumesc. As vrea sa mai traiesc asa, ca sa mai scriu asa... Multumesc pentru semnul lasat de-un om si de o parere.

Ludmila - despre stele nu-ti pot raspunde, ca nu mi le-am dat singura. Unii oameni au simtit ceva in ceea ce-am scris. Nu cred ca un om poate fi luat la rost pentru ca a simtit ceva intr-un loc care pe un altul il lasa rece. Asa e-n viata. Cat despre inceput, nu vad cum ar putea fi dur, fiindca e un semn de confesiune, de apropiere. \"si eu\" e la locul lui, s-or mai fi dus si altii, toti cei care au locuit in el, sau in mine... Eu nu stiu ce poet si-a mai tras cerul pe spate, o fi, daca spui tu, oricum eu am facut-o independent de el :) Am accentuat \"eu\" (cred, nu m-am gandit la asta, dar incerc sa explic de ce am simtit ca-i locul lui acolo) pentru a sugera ca strazile capata sens doar \"luate\" de oameni si ca undeva, candva, au mai fost oameni care au luat strazi cu ei. Si pentru a \"personaliza\" acel rost, pentru a-l face al meu, pentru a sublinia ca nu i-am dat un rost universal valabil, ci doar ca drum catre un om. Dar cred ca se poate renunta la \"eu\".

Ionut - vorbind de repetari, ar trebui sa se aplice si la comentarii, nu crezi? N-am inteles (ca nu mi-ai explicat) de ce cele doua exemple sunt stangacii in exprimare si in constructie, dar asa o fi, daca asa zic marii poeti. In rest, vezi raspunsul la comentariul anterior.

Stefan - nu stiu ce sa-ti spun. Nu vezi ca unii zic ca sunt prea multe? :) Ma bucur ca te-a facut s-o simti. Si ca ai simtit sa-mi lasi un semn.

Dominic - n-am nici o treaba cu semanatorismul. Satul e, uneori, o stare. E un loc in care oamenii si-au lasat radacinile. Pretiozitati, fals, mimare? Hm... Daca nu vezi tu, nu inseamna ca...

Cristina - ma bucur ca ti-a placut. Ultima strofa, poate ca e prea clara, dar are locul ei. Nu face parte din sat, ci doar din legatura cu el... Trebuia sa dau rost drumurilor, nu?

Dana Musat - si eu iti multumesc pentru ganduri si pentru c-ai simtit sa-mi spui

Dana Stanescu - nu stiu, Dana, o fi frumoasa... Eu vreau doar sa-i faca pe oameni sa simta ceva, sa ajunga la ei.

Daniel - multumesc pentru cuvinte

Bazil - cred ca ti s-a raspuns deja. Eu zic sa te bagi in seama pe texte suprageniale. Nu te mai obosi ca s-ar putea sa nu-ti mai gasesti cuvintele, acolo unde merita.

Vladimir - nu mi-am propus sa scriu din nevoia de a scoate la lumina o genialitate originala. Asta am simtit, asta a iesit... Spunea cineva, mai destept si mai scriitor ca mine, ca fiecare om vede lumea si oamenii pe masura sa.

Loredana - multumesc ca ai simtit si ca ai strabatut drumul.

Radu - si eu mi-as dori sa pot scrie mai des asa :) El nu mai schimba, dar oamenii il mai imping la cate o vorba, ei cu ei insisi, si intre ei.

Nicolae si Ioan - va multumesc ca ati simtit si ca mi-ati lasat si un semn al trecerii voastre.

Florian, multumesc de semn. In loc de virgula :) Citisem inainte niste randuri scrise de niste batrani demult si mi-a venit sa-i scriu.

Monica, ma bucur c-ai trecut si ca i-ai gasit si un loc in amintirile tale... Te mai astept.