mărturie.
plutesc deasupra corpului meu nu știu cum și când s a întâmplat asta m am trezit așa după o noapte în care am adormit greu tot auzeam picăturile de ploaie pe acoperișul ruginit ce stătea să cadă
in memoriam.
27 ianuarie. azi e ziua ta și ar fi trebuit să îți zic "la mulți ani!!", dar nu știu ce să fac. nu știu unde să te caut. vreau să te găsesc. mi e dor să râzi de mine că mă uit la
anatomia unei ruperi.
Când eram mică am primit o păpușă care semăna extrem de mult cu mine. Am iubit o din primul moment. Nu mă jucam aproape niciodată cu ea. O țineam pe birou, neatinsă. Mi era teamă să n o
am fost vulnerabilă.
Stăteam pe balcon cu o țigară stinsă în mână. Pe măsuța de sticlă de lângă mine aveam o rodie coaptă si zemoasă. Urmăream o pasăre ce părea sa aibă aripile zdrobite. Lângă ea, era un om care
ea nu este o femeie ușoară.
Într o simplă zi de vară, ea stătea pe balcon fumând o țigară, gândindu se la persoanele care duc o viață dublă. Nu e nimic imoral, nimic greșit, nimic care să o facă să fie o femeie
culori.
Iarna, în lumina albastră a aragazului, stau și te privesc cum dispari încet în lumina ta caldă. Dansezi între nuanțe roșii, portocalii și galbene, în timp ce eu mă holbez la telefon, recitind
am plecat pentru că trebuia.
Stau pe șezlong cu un long island în mână și o țigară în cealaltă, reflectând la viitorul nostru incert. Am plecat o perioadă, nu pentru că voiam, ci pentru că trebuia. Și am rupt
într o altă viață
Am o mână pe telefon și-n cealaltă un pahar cu vin. Intru în mesaje, încercând să nu mă las pradă amintirilor, dar îmi vin în minte doar scenarii cu tine. Cum îmi lăsam capul pe pieptul
