mărturie.

plutesc deasupra corpului meu nu știu cum și când s a întâmplat asta m am trezit așa după o noapte în care am adormit greu tot auzeam picăturile de ploaie pe acoperișul ruginit ce stătea să cadă precum petalele unui crin pătat de o culoare urâtă mă privesc de sus ca un obiect aruncat la nimereală de care crezi că nu vei avea niciodată nevoie dar pe care îl vei căuta cu prima ocazie un trup cu nume, fără identitate stă în pat eu sunt deasupra unde nu doare unde nimeni nu mă întreabă prostii la care n am chef să răspund doar stau așteptând sa adorm iar