am plecat pentru că trebuia.

Stau pe șezlong cu un long island în mână și o țigară în cealaltă, reflectând la viitorul nostru incert. Am plecat o perioadă, nu pentru că voiam, ci pentru că trebuia. Și am rupt totul fără să fie vina mea. sau a ta. sau a cuiva. Trag din ultima Vogue roz fără să știu dacă drumul duce undeva sau doar se învârte în cerc. Nici valurile nu tac. Țipă de parcă ar fi vina mea că am ajuns aici. sau a ta. sau a cuiva. Încerc să mă gândesc la incipitul nostru. Noaptea aceea caldă din februarie nu are niciun cuvânt de spus. Doar tace lângă mine, vinovată și încărcată de dor. Poate că, într-adevăr, e vina mea. sau a ta. sau a ei. e vina ei.