Din visare în visare
gândul îmi găsi mirare,
chipul tău de nepătruns
îl găsii
drept în inimă ascuns.
Și-am știut,
dorul tău de-nsingurare
sufletul cum îl mai doare.
Pe drum de foc
gândul meu a rătăcit
întrebări, răspunsuri, vise
în van mi s-au risipit.
Vai, atâta vreme pierdută-n rătăciri.
Și iar trecând o vreme
mi-am căutat uitarea,
și liniște
Timpul.
Mâine, azi, ieri,
aceeași rătăcire
prin alte primăveri.
Secundele cad spre noi,
secundele vin dinspre noi,
timpul se scurge
dinspre ieri către azi,
dinspre mâine spre ieri.
Cioc-cioc, la poarta sufletului tău
Întorc din neant un gând efemer
Și îți spun că din tot ce e rău
Adun un trecut și un viitor de “eu sper”.
Cioc-cioc, la începutul dimineții tale
Îți bat cu
Pe roua amară
a ploii dintr-o seară
am crezut cântul de dor
neștiind că o să mor.
Cum trecea ploaia,
ritmic bătând,
spre norii tăcuți
din ecou pierdem un gând,
cum de eram așa ca
Nicicând aici nu am fost la fel:
ecou rătăcind pe o rază de soare
purtând cu mine lumina-n spinare,
sărut pe sărut,
visare-n visare.
Nicicând nu am fost același:
sentiment prins de departe
și
M-am rătăcit în clipa ta amară
și-am plâns secunda dorului pierdut
într-un sărut ce m-a durut,
iubirea ta avea să moară.
M-am rătăcit în spațiul tău rotund
pe când muream încet și fără
Sătul de umbra nopții, monotonă,
m-am risipit prin ploaie
mergând spre primul val.
Cădeau de plumb iar norii.
Sătul de liniște, pustiu,
m-am rătăcit prin noapte
la ceasul ei târziu
IV