Obosit de zgomotul din viața mea
Mă întreb adesea cine sunt
Și cu fruntea-ncărunțită de pământ
Mă întreb adesea cine sunt.
Și când zgomotul devine disperare
Încruntându-mi chipu-ngândurat
Mă
Când am intrat în baie
Mă gândeam la apa care mă va spăla.
Îmi spuneam:
‘Trebuie să-mi spăl păcatele,
descurajările,
neputințele.
Trebuie să mă spăl pe mine însumi
De mine însumi!’
Și
S-au dus vremurile bune.
Adunatul merelor coapte
Udate de roua dimineților tomnatice,
Magiunul mestecat în ciaunul din grădină
Sub tabla ruginită de ploi,
Căratul apei de la fântâna din
