S-au dus vremurile bune.
Adunatul merelor coapte
Udate de roua dimineților tomnatice,
Magiunul mestecat în ciaunul din grădină
Sub tabla ruginită de ploi,
Căratul apei de la fântâna din
Când am intrat în baie
Mă gândeam la apa care mă va spăla.
Îmi spuneam:
‘Trebuie să-mi spăl păcatele,
descurajările,
neputințele.
Trebuie să mă spăl pe mine însumi
De mine însumi!’
Și
Obosit de zgomotul din viața mea
Mă întreb adesea cine sunt
Și cu fruntea-ncărunțită de pământ
Mă întreb adesea cine sunt.
Și când zgomotul devine disperare
Încruntându-mi chipu-ngândurat
Mă
