Poezii

S-au dus vremurile bune. Adunatul merelor coapte Udate de roua dimineților tomnatice, Magiunul mestecat în ciaunul din grădină Sub tabla ruginită de ploi, Căratul apei de la fântâna din

Când am intrat în baie Mă gândeam la apa care mă va spăla. Îmi spuneam: ‘Trebuie să-mi spăl păcatele, descurajările, neputințele. Trebuie să mă spăl pe mine însumi De mine însumi!’ Și

Obosit de zgomotul din viața mea Mă întreb adesea cine sunt Și cu fruntea-ncărunțită de pământ Mă întreb adesea cine sunt. Și când zgomotul devine disperare Încruntându-mi chipu-ngândurat Mă