Mă întorc acasă obosit.
Nu vreau decât să îmi fac
două ouă ochiuri și-un ceai,
apoi să adorm.
Înăuntru
găsesc o vrăbiuță cotrobăind,
băgînd în rucsac
camera digitală și leptopul,
sutana
ion laurențiu sau invers
laurențiu ion
te iert că m-ai înjurat de mamă
subtil în subsolul altui pamphlet
de victor potra adresat lui alberto popesco și
știi de ce te iert de ce sunt
nea cucu, folosi-te-aș ca împământare
că ți-ai bătut joc de lucrare
când mi-ai făcut electrica.
dacă voi arde ca un șobolan
-datorită fușărelilor matale-
cum voi putea să te mai caut
să te
de ce ai plâns de ce-ai plâns iubito
nu n-am plâns nu am plâns iubitule
cum n-ai plâns nu ai plâns ai ochii roșii iubito
ba n-am plâns nu am plâns am sudat fără mască iubitule
mă simt plin de
esență chiar dacă
am ficatul sloi și hainele-mi
put a neființă și-n barbă
mișună acarienii
pentru că o barbă lungă am și
o, să-mi fie de bine,
zău c-o s-o rad.
șarpele de dudău
este acea creatură infamă
care se ascunde prin mărăcinișuri
ca întrebarea în psihopatolog
un țăran cu opt clase
a descoperit întâmplător că în timp ce
raportul dintre
fluturele este rău, urât, incomplet
fluturele vrea să mă sperie, atingă, să nu mai fiu
fluturele mă pândește, se mișcă, vine spre mine
își scutură arípile de mine, îmi lasă praful de pe
nu vreau la sicriu băgat ci într-un bloc
de beton înarmat să mă turnați în șaua
murgului meu favorit (Rădașcă) și
afară să nu-mi lăsați decât puța și un deget
prima pentru postumele ce le voi
sighet pe 30 decembrie.
ivasiuc zboară desupra orașului
cu o duzină de cărți în cioc.
uitându-se în jos mă percepe
ca pe o pată neagră inofensivă
cu toate că subconștientu-i procesează
înainte cu o zi, la cârciumă
gospodarul, bându-și cinzeaca
sau dubla sută, le zice tovarășilor:
mâine tre să tai porcu.
și zice așa, indiferent
scobindu-se-n nas, scărpinându-se-n cap
de parcă
nasolul secol 13…
tătarii se năpusteau asupra europei
ca virușii scăpați de sub control…
pârjoleau holdele
confiscau vitele…
violau și robeau femeile
fecioarele
orătăniile…
focurile
pe culoarul maternității
tata aștepta plin de condens la tâmple
în sală mama împingea
doctorii trăgeau
iar eu propteam.
zice unu`: “cezar-
-iană!” altu`: haide dom`le,
fii serios”
și mă
frunzele smochinului din balcon au căzut,
iedera s-a uscat;
turmele norilor urmează aceeași direcție, ca oile tâmpe;
în general, e o așa plictiseală
de internatul liceului pedagogic duminică
Opere VI – Platon
trece razant pe lângă bec.
Cu aripile desfăcute
se abate asupra unui fluture mic
apoi obedient față de legile fizicii
aterizează pe canapea.
Din gura lui Theaitetos iese o
trăim vremuri tulburi, de recesiune, dar un super robot
o să vină, și punând cu tupeu mâna pe custură, va despica
roșia montană și ceapa montană și un castravete montan
și va face o salată și
IP