iulian poetrycă

iordane: poezia ta e bună (iarăș) numai că nu pricep mesajul, unde bate, deci ce ar trebui să răspund, \"în shmeksu meu, mamaie, plec în armată\"???

iulian, maria, bogdan: mersic

anghel: resentimentaro, supărăcioaso mică ce ești! nu din cauza fetei se aproape borălește în poiezie, ci din cauză de mahmureală alcoolică. puștoaica doar declanșează sentimentul de pudoare, dorința de a se vîrî și mai adânc în pământ!!! iar tu comentezi pulicește!!! jos, jos cu anghiel de această dată!!!

... ca toți aceia care îmi veți da stele, să specificați și pentru care dintre texte mi-ați dat stiaua!!! danke!

da cine te crezi dumnezeu sa te joci asa cu giografia loool

eu sunt nascut intr-o miercuri deci mercurian mercantil dar nu ma recunosc in tecstul tau :(

...doctorul mi-ar fi pus tifonul cu cloroform pe mekla.

te-ai intrecut pe tine insutzi, ca sa zic asa (lool)
dar tecstul e buun, si foarte convenient, tu ce parere ai doooreeleeeee???

dupa cum materialele care conduc electricitatea devin superconductoare la temperaturi f. joase, la fel i se intampla si acestui tanar poiet numai ca in conditii de caldura si somn. creierul i se dilata, devine mai mare, adapostind idei generoase. constiinta de sine se adanceste intr-atata incat ajunge la scepticismul moderat din final.

Iuoane, semnul acela de ce natura este mah? sper ca nu iconica, lool

dar daca va iubiti atata, matale cu paunescu, de ce nu va luati??? vad ca y-ati bagat o carca de dedicatii.

despre tecstul asta, care mi-a lezat simtul estetic, nu pot spune decat: e o compilatie si un mixaj (nereusite) dupa ion creanga, doctoru` ciomu (\"xilina\") si cartile de colorat de pe vremea lui ciashka (apropo, cine e zgribulila asta ???)

is cu nervii la pamant din cauza dvs.
sa nu mai faceti, va rog, ma veti avea pe constiinta.

ca l-am transpus eu in ultima mea creatie lool

... da de cee discursul asta sexist in blana de oaieee??? lool
ca barbat ma simt lezat (oare?)

în această poiezie poietul ioan albu vede bodega ca pe un carusel care se învârte, pe barman ca pe un bou ce este că nu dă pe cont, iar pe restul consumatorilor ca pe niște copii de mingi ai trăirilor lui vertiginoase. poietul ioan albu ar mai vrea niște ciorbă de burtă (“vată de zahăr”) niște coca (-cola, de aia adevărată, nu spălătură produsă în românia) – ptr. ca să se dreagă a doua zi. poietul ioan albu suferă din cauza acestor privațiuni. poietule ioan albu de ce scrii măh băut? mă mâhnești când suferi așa.
ia un borș virtual dela băiatu`.

...mi-a luat-o inainte ionut, care a sutit o parte din caimac :)

intr-adevar nu neaparat despre ionut si grigore`s world este vorba aici, ci despre fantazarea ioanei in legatura cu acestea, din perspectiva unei atitudini mamoase. insa ioana nu se poate abtine a ceda nici tentatiei obiectivizante (titlurile partilor poeziei sugereaza interiorul unei masini, replica la semafoarele pe langa care isi face veacul grigore) de aici o anumita inconsecventa, datorita careia subiectivismul ei nu m-a prea prins. probabil daca ar mai fi fost lucrat, s-ar fi reusit sincronizarea mecanismului, nu zic nu. ce m-a mai deranjat a fost finalul, \"ionut cainele meu credincios / de oarba gestanta\" - \"gestanta\" e prea hardcore, nu`s cum sa zic, aproape paunescian.

cercetarea sinelui ca epifenomen al fizicalului prin metodele mechanicii cuantice (chiar avand aparatura sofixticata la dispozitie) este ca si cand am incerca sa numaram cu minusi de box unitatile pilozitare ale tuturor gorilelor de munte (pe cale de disparitie, insa foarte, foarte paroase). daca mai intervine si alteritatea (caci d-soara li o introduce) atunci situatia e si mai tocsica,
dat fiind faptul ca bubber, levinas si altii ca ei nu sunt deloc agreati de catre cercetatorii americani (stransi in grupuri, deci formand unitati inalt coezive care se pot lipsi cu usurinta de un asemenea concept)

carevasazica, leibniz, acest precursor al individualismului modern pierde teren in fata globalizarii, ceea ce ne sugereaza prin analogie ca biochimia este mult prea indestulatoare ptr. setea gnoseologica post-coitala.

in sfarsit, bateria din bagdad e:

- electrica
- o scula a unei trupe roc
- sau o baterie de vin???

dar in aceasta problema poate zabet lamuri-ne-va.

arza-l foku de subtitlu! dar cu o randunica nu se face primavara, sa stii :D

lool

dar pentru numele lui d-zeu, ecspresia \"whatta fuck\" are exact sensul \"ce naiba\" (adica exact cum traducea d-na irina nistor pe vremea videurilor de trista nostalgie). deci ne-ai pacalit ca explicit, deci am fost fraeritzi, lool.

dar tot e bine, caci in ciuda imbacselii si a caniculei ca conditii climaterice ai scris o poezie aerisita, pe care pot zice ca am citit-o cu placere (e relaxanta)

raspunsul la problema care te framanta se gaseste in filocalia - pagina 368 (in cazul in care avem aceeasi editie). dar in acelasi timp tin sa remarc ca de fapt personal nimicul nu ma deranjeaza cu nimic.

...de ce nu i-ai zis lui ionut si despre pericolele manierismului plus riscurile ca pe masura ce lumea lui grigore se dezvaluie cititorului, aceasta poate deveni din ce in ce mai statica? (temerile mele se bazeaza pe finitudinea acestei lumi - un construct care nu agreeaza orice corp strain, deci nu poate fi imbogatita decat incalcandu-i regulile, i.e. distrugand-o)

in rest f. misto eseul, sunt de acord ca grigore are sens, insa nu asta ar trebui sa ne preocupe in cel mai inalt grad, ci Valorile! d-lor, Valorile!

andu: pare bine la noi ca asea

enaque: ptr. ca este vorba despre un adulter prea... iar intiala e numele sotului lool. dar chiar, ce cauti mah pe acolo??? :))

nea cioaca: da, e periculooos, dom`le!

nistor iulian: nu gramatica ne face pa noi, ci noi pa gramatica

stancu_ciprian_cosmin: jet

mila: stiati dragi cititori ca pe emilia o mai chiama si gratiela? apoi, draga mila, daca nu te-as cunoaste as zice oaresce in legatura cu vanturile acelea, insa asa, mai bine tac.

sa fiti iubiti!!!

semnat: autorii

mulțumim tuturor comentoșilor (autorii)

ioan peia: când ne vom produce negri, după cum este visul domniilor noastre, vom produce romane fluviu, romane frumoase, ca don camillo jose cela (cela din țara căpșunilor, d-zeu îl ierte că a decedat și și-a lăsat negrii șomeri)

ioana barac grigore: onorați de apreciere și observații, dar nu cred că vom schimba acel “pe geam, că e mai cool”, deoarece ar fi ca și cum i-am opera estetic alunița lui enaque (lool), iar fără aluniță enaque nu mai e enaque (iarăși lool)

enaque: ție fiule îți dorim cât mai multă rezistență la căldură în aceste zile caniculare, căci ai mare nevoie în momentele hot (lool de 70 de ori câte7)

mihai iordan: adică începem să te simțim de-al casei. lasă un id de mess ptr. viitoare colaborâri beroase. Mișto poiezia, vorba maiestrului peia.

emilia!!! iubi!!!! ce mai faci fatăăă!!! Într-adevăr, vorba maiestrului Iuoan W. Popescu, fost Bogdan Ioda (căruia îi sunt fan):

“sunt genuinul
poet la distanță
când nu scriu
vă pun faianță
ca să vezi ce discrepanță
când vorbim de performanță
vă rog frumos
să mă iubiți
că dacă nu plec.”

(notă: i să aplică și lui decsTop. mai zi și tu sorine, că pă mine mă doare tastatura de cât am scris. coautorul.)