iulian cimpoeșu

ela, mă sperie puțin (mai mult) versurile tale. te descopăr altfel, tristă, supărată pe viață. „aproape de moarte
mă strâng închipuirile tale”.
textul e bine clădit, dar fiind trecut la „personale” e clar că e viu, că suferința e a ta, nu e închipuită.
mă doare (și) suferința altora.
drag,
iulian

p.s. a mers bine azi poezie.ro? eu n-am reușit să intru până acum.

trebuie musai să las un semn că am trecut pe-aici și că (tare) mi-a plăcut ce-am văzut/simțit. din păcate sunt atât de obosit, încât și cuvintele pe care le caut să le-așez aici fug, se ascund de mine.
drag,
iulian

deja eram \"ritmuit\" să apari, mai demult. chiar dacă nu te-am comentat, te-am citit tot timpul și, mai presus de orice, te-am înțeles. pauza asta m-a scos din minți ca pe tine, muzica. sunt (prea) multe de zis, de simțit, de trăit.
drag,
iulian
p(mic, punct)s (mic, punct):
chiar mi-a fost dor de tine,
off topic, off topic,
ce (ți) le-aș mai zice...

drag, dor,
iulian

forma, totdeauna chiar forma mă interesează. că iese plăcută pentru unii și inestetică pt alții e normal. am înțeles f bine ce vrei să spui. de ce-am pus +-urile?
1. am dat dublu sens (și, pe undeva, antonimic) cuvântului decență - decadență, cu \"ad\"-ul intersectat.
2. am pus plusurile pentru că, încercând să nu distorsionez limba maternă, am vrut să sugerez un adaos de sens, de la computerizatul add- a aduce ceva, a adăuga, potrivindu-se aproape ad-litteram cu simplul meu \"ad\" intersectat în dec(ad)ență.
aaa, și dac-ai ști de câte ori am schimbat veșmintele până am ajuns la salopetă!!! (mi s-a părut mai puțin folosită, mai neuzată).
vezi bine că te iau în seamă...
am 35 de ani, nu i-am ascuns, sunt trecuți și pe home-page (12 iulie 1970 - în curând).
si eu te citesc (dar nu te prea comentez:)),
iulian

n-am fost și nu sunt adeptul dicteu-lui. la mine brut nu înseamnă tocmai dicteu. hai să nu spun neșlefuit, să spun o singură/primă șlefuire.
ș-apoi mai intervine o problemă de ne-neglijat, aceea a subiectivității. tu ai fost prima/singura pâna acum care m-a comentat. dacă ar fi comentat altcineva și mi-ar fi spus: nu-mi place deloc \"la intersectiile gandurilor/intunericul cedeaza trecerea in dureri stereotipe\" - încearcă să schimbi. mi-a plăcut/rețin \"ciudoase\" și \"tăciunoase\". ce aș fi putut să fac, să mă pun de acord cu ei sau cu mine?
acum, că am schimbat ce am schimbat, m-am pus de acord și cu mine, nu numai (sper) cu tine.
of, atâtea discuții...

tocmai la limbă am greșit... limba, nu limna...

1. ce mi-a amintit textul tău? eram prin clasa a III-a sau a IV-a, când, la o oră de gramatică (informatica era nenăscută la noi) învățătorul ne dă următoarea frază: „să se ierte nu se poate morții să se dea” (nu știu de ce o să-mi rămână întipărită în minte toată viața). Trebuia să punem o virgulă, o simplă și banală virgulă… de această banală virgulă depindea viața unui om. dacă era pusă unde trebuie scăpa, dacă nu… de la o virgulă, la o tastă, nu-i decât un pas…
2. acest site este unul literar, așa că ar trebui să spun ce mi-a plăcut sau ce nu mi-a plăcut la o construcție literară. conformându-mă, nu pot să spun mai mult decât că e o construcție plăcută, o idee (oarecum) nou. (ne)conformându-mă, ajung la temă/tematică, dincolo de jocuri/înțelesuri (non)literare și spun: suntem (marea majoritate, spre majoritatea absolută) prea naivi ca să ne dăm seama că, într-adevăr (spre evitarea cacofoniei), ceea ce ai scris nu numai că se poate întâmpla în viața reală, dar, bănuiesc, s-a și întâmplat. Și – normal – a/u fost considerată/e „greșeli de tastare”.

cu taste cu tot, (ne)greșit,
iulian

(mult) am mai spus-o: sunt adeptul materiei brute, a diamantului neșlefuit. de obicei nu (mă) mai corectez. ce a ieșit, a ieșit - bine sau rău. acum fac o excepție care trebuie, obligatoriu, să-mi întărească regula. o să schimb ceva din \"os\"-uri, nici mie nu mi-au sunat prea bine la recitire.
parantezele dublează (cel puțin) sensurile. îmi plac jocurile de cuvinte/sensuri. mă bucur că limna română are o multitudine de înțelesuri pentru multe cuvinte, din punct de vedere poetic fiind câștigați.
mulțumesc de citire/urmărire,
iulian

am prins cântecul care cădea trist și greu. l-am fredonat. scurt și plăcut. dacă vrei să-l recuperezi, e la mine.
din (ne)singurătate,
iulian

chiar dacă mie îmi plac duminicile (în schimb nu-mi plac zilele de luni, cele mai lungi ale săptămânii, odată cu reîntoarcerea la serviciu, după un week-end mai mult sau mai puțin agitat), spuneam deci, chiar dacă mie-mi plac, nu-nseamnă că nu-mi place \"nu-mi plac duminicile\" (ia uite câte jocuri de-mi plac - nu-mi plac au ieșit!). e atât de densă acoperirea de cuvinte, mai densă chiar decât acuarela de pe tavan.
dintr-o duminică (ne)plăcută,
iulian

uf, ce tristețe pulverizează versurile tale. ce griuri, cenușiuri apăsătoare, ca niște nori grei ce nu anunță însă o furtună scurtă, dar dezlănțuită, ci mai degrabă o „mocănească” supărătoare și prelungită, cu soarele pe cale de dispariție… suflă vântul însingurării.
în alb-negru,
iulian

cale - plural = căi
cale - genitiv, dativ = căii
rezultă Căii Lactee.
nonpoezie.

rătăcirile îndulcesc viața, fără pericolul vreunui diabet. rătăcirile sunt trăite la intensitate maximă totdeauna. rătăcirile sunt condamnate la discreție, precum luna...
sarut mana de trecere,
iulian

nu mai departe de anul trecut, când a fost anul Ștefan cel Mare, la 500 de ani de la moarte, s-au petrecut multe \"scârboșenii\". mulți s-au bătut cu pumnul în piept, mulți au apărut pe posturile tv, dar ce e mai important (pt. ei) mulți bani s-au papat de la buget în cu totul alte scopuri...
e adevărat că (tot mai) mulți profită de altfel de ocazii pentru interese meschine.
(mare) atenție, însă!!! să nu uităm ce este demn în istoria noastră, să nu ne scârbim, din cauza (ne)demnității celor ce ne confiscă toate adevăratele sărbători spirituale! ar fi mare păcat!

după ce creezi un microclimat sufletesc conform normelor de conservare științifică, așezi cuvinte neutre din punct de vedere chimic și gata, hârtia nu mai prinde mucegai. aa, și-un dezumidificator - silicagel de lacrimi. :)
mersi de trecere.
drag,
iulian

arde(i) iute...

ai nopți frumoase dacă sunt bântuite de asemenea ispite :)!
începutul - pare mai mult o dezlegare de blestem, un ritual – dezlegarea lumânării de flacără, prin cocoloașe de cânepă.
mijlocul – chiar dacă „siluetil”, bine conturat, plăcut conturat.
terminat(or)ul – superb în viziunea-mi.
„în vremea aceea iubita
îmi punea sufletul în atele
mirosind a lemn doborât”;
plăcut,

timpul e veșnic, noi suntem trecători. așa că (zic eu) el se supără pe noi, el ne abandonează ca pe o haină ruptă-n coate sau demodată.
când cineva (oricine) îți spune că i-a plăcut ce a citit nu poți decât să te bucuri și să mulțumești de trecere.
pentru conformitate :),

trandafir japonez...

dacă aș/s-ar dezgoli toate înțelesurile, oare n-ar fi totul mai puțin interesant. pentru mine, \"soarele/pătimirii/întunericului\" înseamnă ceva pentru mine, un ceva care nu e general valabil, pentru (alți) cititori poate însemna altceva. libertatea interpretării/trăirii e deplină.
mulțumesc de (prima) trecere însemnată,
iulian