expresiile mele prozaice nu vor reda niciodată frumusețea și puritatea ce ar trebui lăsate în viață! ploaie ... aceste șoapte lichide în suflet, pe pleoape, cu tactul mut de senzația prăbușirii, fără
întins pe răscrucea visărilor ninsă, cu brațele întinse spre suflet, de tine mă arde adese, cu plecări înspre sine si dureri abătute, nisipiri rătăcite dinspre tine visate, aplecări aiurite peste
Zile târzii, frânturi de alb si negru, grimase de culoare pe trupul gândului, mă răvășise prin toamna... uita-
tă de tine, ce visul o freamătă a veșnicie, apusul!
Așteptasem, mult pe banca din
spectacolul batailor inimii celui trait cu mine,agonica realitate, revine deprinderea decadenta a propriei frici de carne-mi..ce sufla un licar de urlet, spre locul tacerii,carenta in intensitatea
Timpul ma bintuie a toamna,cand imi rasar mugurii nefiintei,in tacerea visarii.Departe, uitat de viata cu inca o moarte,pe drumul unde curge clipa spre lacrima,ti-am trimis cuvintele ,sa ma
nu mai sant singur!va multumesc pentru apreciere.Pentru voi\"poezie.ro\"
Dimineata,trece peste mine amintiri tarzii.Deslusesc aievea soarele cum ma trezeste,printre frunzele
Plecasem pe urmele visului, o flacără ce ardea trupul, urletul, motivul vieții stârnise valuri de veșnicie în clipa adâncă a timpului, fior carnal, clepsidra depănându-mi amintirile, dureros de
Câteodată… câteodată, durerea apune variația vieții, motivul fiind compatibil cu dimensiunile ei.
Clipa firavă la îndemâna uitării se zvârcolea inspirată de obsesia trecerii.
Cu coatele sprijinite
As vrea sa pot plange printre frunzele toamnei la picioarele tale,sa te pot saruta ,sa uit ca sant ceva teluric, sa uit ca eternitatea...isi bate joc de noi expulzandu-ne din existenta ,sa uit ca
