Iulia Elize

Las o steluță pentru FRUMUSEȚEA GESTULUI Cristinei. Sper să nu se supere colegii mei și să mi-o ia în nume de rău... E un fel de gest perfect, care mi se oferă rar...

Mulțumesc Cristina! Atâta pot să fac, și eu, să îți mulțumesc foarte sincer!

E un text strigăt, sper că aceste strigăte pătrund într-o lume eterică, ce resping pornirea firească de temeri, iscată de neputințe, ci se ridică din sine într-un spirit nou, acela al ciocârliilor...

Un salut călduros, din Ardeal...

Cu respect, Iulia Elize


PS: Am simțire, poemul este foarte bine construit!

O poezie plină de speranță... Floare, îmi pare rău dacă nu am crezut în autenticitatea eseului tău. În fond, fiecare suntem așa cum suntem, mici mari creatori. Trebuie să avem un spirit bun și autentic...

Numai bine și spor la scris!

Este perfect versul!

Sper că scrii și că ești bine, multe salutări și mult drag!

Să nu îmbătrânim, nici noi, niciodată... Căci trăim, e rost! Frumoasă poezie!

Mulțumesc din suflet pentru dedicație!!!

Adică ”soft”... :)

Mulțumesc Monica... Strofa ta este perfectă și venirea ta o minune și o bucurie!

Eu ziceam de alcalină, pentru că e cel mai firesc mod (inclusiv pentru corp) și se potrivește oricărui tipar, ea, femeia, este alcalină pentru că este în cel mai firesc mod blândă și bună.

Mulțumesc că ai trecut, încă o dată!

Când mă ataci la 40 de cărți publicate și mă faci ”agramată”, chiar e atac literar sau subminarea persoanei literare, a eului literar.

Dacă ai avea și tu cărți, pe numele tău, eu nu aș face la fel, însă. Măcar citește, sau dacă nu citești cărțile mele și nu ai opinii, atunci mărginește-te, pls. mult, la ce cunoști, deja... Scrie eseuri critice, te rog, cu privire la ceea ce cunoști, și nu te hazarda în atac literar și subminarea persoanei, după cum am spus, din punct de vedere literar...

Ziceam că nu mai revin, toate cele bune și înțelepciune tuturor!

Eu am explicat, că nu am apucat să leg cuvințelul, dar tu dragă Claudiu mă faci agramată, când tu însuți ai typo de genul ”l-a faptul”.

Dar la tine, se admit greșeli sau capricii, la mine, nu. Nu ești critic literar, bănuiesc că nu mi-ai citit cărțile, îți interzic să mă nominalizezi după pofta ta, numai că tu ai chef...

Ți-am mai explicat, Claudiu, încearcă te rog să te rezumi la texte, nu la persoană sau la concluzii de atac literar, nominal. Gen ”agramată”... Și tu ești agramat, atunci, dar ție nu îți convine, pentru că eu nu am treabă cu nimeni, în mod inutil, ci nu atac numindu-te ”agramat”, dacă nu ai știut să îl desparți pe ”l-a faptul” și nu ai lăsat o erată, la timp.

Nu vreau să perpetuez genul acesta de dispute, dar sunt neliterare, iar eu mă supăr când tu sari cu capul și calul, înainte, și uiți să mergi la somn... Să îți revii din ”combat”. Nu mai răspund unor tâmpenii mari, atacuri la persoană și SUBMINAREA, MINIMIZAREA PERSOANEI, adică tocmai cu ce te ocupi tu. Tehnică ”măi prichindele, cine sunt eu”, Claudiu Toșa. MERIȚI o BANare, de fapt, CÂT TINE DE MARE! Nu mai revin...

Da, un poem foarte bun, merită toată atenția noastră. Cristina, apropo, te așteptăm, și pe tine, cu poezii și haiku noi. E bine ca autorii foarte buni de pe site, să se reîntoarcă... Ne este dor tuturor de poeziile tale bune...

Nuța, scuze pentru intervenția în plus, dar alfel nu ”dau” de Cristina-Monica Moldoveanu...

Vă salut pe amândouă poetele, foarte călduros!

Am vrut să spun că toate cele trei cărți, care tratează acest subiect, sunt de vânzare internațional. Aș fi spus și eu mai multe despre cărți, dar ulterior emiterii lor editorial, a apărut și articolul dvs, pe când cărțile erau în stadiu de tipar, așadar nu am apucat... O să încerc să nu îmi anunț cățile timpuriu, poate se aude, în medii scriitoricești, despre unele cărți personale, și nu mai am prilejul la un articol decent, pe numele propriu. Asta, e, oricum cărțile se pot lectura la liber, și chiar vă invit (Se găsesc în mediul on-line...)

Stănică, nu te stresa, pentru că ești un poet bun. Întotdeauna sunt căi de creștere, dar ce ”spui” în literatură, așa cum e mai sus, e de mult bine...

Mult succes și pe mai departe!

Eu am încredere în eleganța versurilor tale! Îmi pare că mai bine am emite păreri textuale, eu așa sper și spun, așa e firesc și cel mai bine...

Nimeni să nu se (mai) supere, aici, sau în altă parte...

trebuie ”păreri, contratextual”, dar speram să se înțeleagă și cum spun eu, ne mai jucăm, nu suntem legați ca să nu ne mai jucăm, inclusiv în semantică...

Apropo, pagina mea cu poezie, e un pic chiar situată pe site, nu aici. Dacă sunt păreri, vă rog dincolo... Nu mai accept să fiu menționată, dragă Claudiu, sub un alt autor...

Mulțumesc mult și să ne citim sănătoși, și de aici, înainte...

Cu drag, am trecut, fără metatextualități și fără mențiuni personale, sub texte care nu mă privesc, în mod direct, literar...

Claudiu, îmi aduc aminte de un text anterior, de același autor, în care s-au făcut atacuri simlilare...

Eu am spus ”păreri contra textual”, iar Stănică s-a referit la mizerii, în comentarii, față de text, ceea ce e îndreptățit. Nu a atacat pe nimeni, având în vedere ce s-a mai întâmplat, pe site.

Și pentru că tu ai spus, încă de la început, din primul tău comentariu ”pocnesc de frustrare, infantilism si lipsa de barbatie.”, ceea ce e un atac la persoană, față de Stănică, așa că nici eu nici dânsul nu am greșit când ne-am temut de așa ceva, pe un TEXT.

Unde trebuie să fie însă păreri textuale. Îmi pare rău că trebuie să mă cert cu tine, dar deja sari calul, pe comentarii, așa că nu am ce face, situațional.

O să mă gândesc la milioane, pentru că și eu am o silabă în plus...

Albert, e o măsură de 8 cu 7, notamente cu 8 prin-mi-lioa-ne-le-de-iur-te, la despărțirea milionului nu sunt sigură, la plural... mi-li-oa-ne-le, așa nu e bun. Ce spui tu e deja măsura de 10.

O să mă gâdesc...

Femeie alcalină = adică cu o blândețe, de-a ei

Mulțumesc că ai trecut.

Un poem plin de feminitate, tu mereu scrii foarte pregnant feminin. Cu drag, las stea... E un poem melancolic și fin. O dragoste cuminte și fină, visătoare... Parcă...

Mi-a plăcut, e un fel de visare care se simte, transpare în versuri. Pentru delicatețea de tablou alb, las steluță...

E un poem cuminte, sper ca să nu fie, din nou, păreri contra textual.

Îmi pare foarte senzorial, ce e mai sus, foarte intim. Mă bucur că găsesc texte care se pliază pe multă sinceritate poetică, dar frumos.

Cu drag, las stea, Antonia!

Și mie mi-a plăcut, tu ai mereu un fel de maturitate în pagini, de exemplu eu aș fi spus piață, mai jos, dar tu alegi fiecare cuvințel într-un mod inedit, care poate surprinde. Cu mult drag la s stea...

Pentru Agora, să fie, și pentru neliniștea iubitului, față de iubită, în general.