Rada, ea e frumoasă și bună,
respiră poezie când pășește prin valuri,
e copila cu pantofiori de senin,
care atrage lumini și șoapte.
Are o inimă roșie, caldă, fremătătoare,
se întinde peste Dunăre
Rada, visezi că sunetele au mereu
aură de mătase în lungul brațului,
că privirea curge, râu ostoind setea pământului,
până când auzi o voce tainică
scrutând apropierile:
,,teiul nu-și schimbă
