Prietenia dintre albastru și întâmplare
Rada, ea e frumoasă și bună, respiră poezie când pășește prin valuri, e copila cu pantofiori de senin, care atrage lumini și șoapte. Are o inimă roșie, caldă, fremătătoare, se întinde peste Dunăre
IDIulia Dragomir
0
0
Luciditate
Rada, visezi că sunetele au mereu aură de mătase în lungul brațului, că privirea curge, râu ostoind setea pământului, până când auzi o voce tainică scrutând apropierile: ,,teiul nu-și schimbă
IDIulia Dragomir
0
1
Toate cele 2 poezii sunt incarcate
